Postul - inseamna intotdeauna tristete?
 

Zilele trecute spunea Geo pe alt fir ceva in sensul ca postul este tristete.
Acum mie nu mi-e clar, daca toate posturile inseamna tristete si daca postul in general inseamna neaparat tristete.
Imi amintesc eu ca undeva in Apostul scrie sa nu fim tristi cand postim, sa ne spalam fata si nu mai stiu exact.
Postul Craciunului cred eu ca trebuie sa insemne bucurie, pentru nasterea Domnului ce are sa urmeze.
Ne pregatim casele, mesele, pomul de Craciun, cantam colinde, mergem cu colindul.
De ce sa fim tristi? Da, cuminti si smeriti, la locul nostru. Nu petrecem.
In fond, daca ma gandesc bine nici n-ar trebui sa fie post de Nasterea Domnului, ci o bucurie si o petrecere indelunga. Nu?

Postul Pastelui da, este ceva trist, pentru ca ne pregatim pentru patimile lui Iisus, rastignire, moarte. Nu cantam (nu exista colinde de Pasti), nu petrecem.

Ceea ce este mai derutant la aceste doua posturi este anotimpul invers.
Adica Pastele primavara, cand toata natura si noi cu ea, dorim sa ne bucuram, de soare, iarba, flori, etc. si trebuie sa fim totusi tristi, iar Craciunul este iarna, cand nu prea ai chef de nimic, decat de zapada (cand este), este intuneric, zilele scurte.

De mai multa vreme eu ma simt de aceste sarbatori (Pasti si Carciun) invers. In postul Pastelui imi tot vin colindele in minte si m-as tot bucura, iar de Craciun sunt deprimata si nu pot sa-l simt.

Postul Adormirii Maicii Domnului este tot unul de tristete, caci Maica Domnului va "adormi" si va pleca la ceruri, la Fiul Ei.

Cum este cu celelalte posturi? In general ele se refera la evenimente triste (moartea martirica a unor sfinti).

Voi cum ganditi?

Cred ca Geo s-a gandit ca postul presupune pocainta, dar in acelasi timp aceasta pocainta trebuie sa poarte in sine si samburele bucuriei, al invierii din robia patimilor.

Pai asa si este, o bucurie indelungata. Doar cantam/ascultam colinde tot postul, nu? Postul nu inseamna tristete, nu putem fi tristi ca Mantuitorul vine in lume, cand mii si mii de ani oamenii L-au asteptat. Ne bucuram, si motivul pentru care bucuria este impletita cu postul este ca, dat fiind ca sarbatoarea care vine e asa de mare si importanta, trebuie sa incercam sa ne indreptam mai mult atentia spre Dumnezeu si sufletul nostru si nu spre cele materiale. Si postul ajuta in directia asta.

Sicer, eu si de Postul Mare ma bucur, sigur cu o altfel de bucurie decat cea pe care o simt la Craciun. Nu cred ca e gresit.

Mi se pare chiar foarte potrivita legatura dintre Paste (Postul Pastelui) si primavara fiindca ambele au legatura cu reinnoirea -- a naturii si a sufletului.

Aşe este, Cristina ! Suntem în Postul Bucuriei , al aşteptării şi al venirii Celui aşteptat de toţi . Nu ştiu, sincer , sincer de tot, cum ar fi arătat iarna fără această mare sărbătoare , cu tot ce implică ea !

Da sora sophia, spuneam de tristete, dar nu spuneam de „smolirea fetei” cum spune Domnul Hristos sa nu facem! Tristete in sensul de pocainta, in sensul de abstinenta! Postul este lasarea de bunavoie a elementelor care ne scot din starea de pocainta! Sunt 2 cai de pocainta: prin bucurie si prin tristete! Si vin aici cu un exemplu din Pateric: Doi frati dupa multi ani de manastire, au plecat din manastire si au cazut in pacatul curviei, dar si-au venit in sine si s-au intors in manastire. Staretul i-a pus pe fiecare in chilii separate si le-a dat canon si li se aducea de mancare amandorura la fel. Dupa un an, i-a cercetat pr.Staret. Unul era vesel, iar celalalt galben si uscat! S-au minunat toti, si i-a intrebat pr.staret de ce sunt asa de diferiti. Si cel vesel a spus ca in toata perioada lui de pocainta i-a multumit lui Dumnezeu ca i-a dat sansa pocaintei si traia cu bucuria mantuirii. Iar celalalt si-a plans pacatele si si Il ruga pe Dumnezeu pt iertare. Si i-a descoperit Dumnezeu staretului ca amandoi aveau aceeasi plata!!!
Sper ca acum ai inteles despre ce tristete vorbeam!

Vremea postului inseamna tristete si bucurie deopotriva. Pentru "omul cel vechi" este tristete, insa, pentru "omul cel nou", ea este bucurie. Important este sa ne facem partasi acestei bucurii a postului. Sa nu ne lipsim de ea.

Schmemann vorbeste in 'Postul Mare' despre 'tristetea vesela' (sau asa ceva) care caracterizeaza acest post. Iarasi o antinomie crestina.
Postul Craciunului se spune ce este mai degraba un post de bucurie, de asteptare bucuroasa. Se vede asta si in reguli (ca sunt mai putin aspre), si in cantarile liturgice, ca din ce in ce mai mult se canta lucruri legate de Craciun, nu este o ruptura de stil (si tipic) intre post si sarbatoare ca intre Saptamana Mare si Paste.

N-am inteles aceasta pilda. Amandoi faceau bine, dar unul suferea, iar celalalt nu. Pana la urma cum e mai bine? Cred ca e vorba de doua feluri de a vedea credinta, dupa putinta fiecarui om.
Pentru unul inseamna suferinta si nevointa, pentru altul voie buna si usuratate.

NU conteaza cum faci pocainta prin bucurie sau lacrimi, ci dupa cum simti, dupa cum te raportezi tu la Hristos: prin Bucuria mantuirii Sale sau prin Plangerea pacatelor!

Cunosc o doamna in varsta plina de bucurie! Nu am vazut-o trista NICIODATA! Si am intrebat-o candva despre Bucuria sa, ce o trasmite fiecarui om ce numai o priveste... o bucurie cereasca ce numai sfintii o au... te faci mic cand o vezi... dar te umpli si tu de bucurie, ti-L trasmite pe Hristos cand stai de vorba cu dumneaei... Mi-a spus asa: George, mama, traiesc aceasta Bucurie, traiesc Bucuria lui Hristos care imi da nadejde de mantuire! Eu fac numai ce tine de mine ca om si sluga a Sa, de ascultarea poruncilor Lui, de implinirea Evangheliei! Am bucuria lui Hristos ca ma va mantui si pe mine pacatoasa, ca tare mult Il mai supar! Dar am nadejde in El, nu ma las de El pt nimic din lumea asta!
Am ramas mut... mi-a dat nadejde si si mie mi-a transmis aceeasi bucurie a dumneaei... Si nadajduiesc si EU ca Dumnezeu nu ma va lasa, atat timp cat ma tin de El si de implinirea cuvintelor Sale din Sf.Evanghelie!