Relatia mea cu Dumnezeu
 

M-am gandit sa incep un thread cu o tema...Sa spunem cum a fost experienta noastra cu Dumnezeu astazi.
Sa incep eu, ca exemplu: astazi m-am gandit la Dumnezeu rareori.Nu Il simt langa mine decat rareori, dar se poate sa fie o senzatie emotionala provocata de circumstante care tin de conditionare (gen in copilarie beam cacao si ma facea sa ma simt bine si cald, acum beau cacao si ma simt la fel).Pentru ca asa se sinte cand Dumnezeu este langa tine, ca o stare de bine?Nu stiu.Doar ca atunci cand ma simt bine ma gandesc la El.

Scuze pentru spamul in engleza de mai jos, dar mi se pare important continutul. Pe scurt, autorul (father Stephen, de care vorbeam pe alt topic) ne indeamna sa fim atenti la "sentimentele", "starea de bine" si eventuala exaltare pe care o simtim in relatia cu ceea ce am putea numi Dumnezeu - gresind.

Bine, o sa-ti spun si eu: astazi L-am simtit mereu aproape, am fost in stare de rugaciune permanenta, I-am multumit pentru toate lucrurile si evenimentele: pentru ca am trecut strada cu bine, pentru ca nu am cazut cand am alunecat, pentru ca mi-am facut o noua prietena, pentru ca am ajuns la cimitir si la biserica, pentru ca am avut ce pune pe masa, pentru ca n-am ocarat si n-am judecat un prieten care m-a intepat, pentru ca sunt asa de mica (spiritualiceste vorbind) incat ma ia in brate ca pe un copil, pentru ca ne-am intalnit cu preotul nostru drag, pentru ca sotul meu s-a spovedit...

Multumesc pentru raspuns, dar raspunsul ma face sa ma intreb: cum putem sti cand starea de bine vine de la Dumnezeu si cand nu?

Re
 

Depinde ce inseamna la tine starea de bine. Eu cred ca putem vorbi de starea de bine atunci cand ne referim la trup. In cazul sufletului, eu cred ca sunt bucurii sau trairi duhovnicesti. Cand vine Duhul Sfant la noi cred ca e o stare de bucurie, de fapt de iubire, nu stiu daca o putem cataloga ca si stare de bine(e prea putin spus).

Poti sa te simti bine si emotional.Bucurie, stare de satisfactie, sau de a nu avea nevoie de nimic, pur si simplu de nimic.La asta ma refer.Cum putem sti daca nu sunt fenomene care tin de psihic sau senzatii care vin de la Dumnezeu, "duhovnicesti" in lipsa de alt termen?

Cand ai parte de prezenta lui Dumnezeu, El iti aduce pace si bucurie in suflet. S-ar putea sa ne 'simtim bine' si cand facem un pacat dar, dupa cum a mai zs cinea, e ca si cum am bea dintr-o cupa cu ceva bun in ea, iar la fund e un scorpion pe care il inghitim. Dupa un pacat constiinta, care este vocea lui Dumnezeu in om, ne mustra si nu me putem ascunde de ea. Cel rau ne aduce teama si frica in suflet.
Sa avem mare grija sa nu cadem robi ai placerilor trupesti.

P.S. Zi "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa". Chemandu-l pe Hristos cu siguranta cel rau se va departa de la noi.
Doamne ajuta!

Pentru mine astazi a fost o zi perfecta pana acum, o zi minunata. Impreuna cu sotul meu ne-am spovedit si impartasit. Pentru prima oara de cand ma spovedesc m-am simtit "altfel". este total diferita starea de bine care vine din credinta, dragostea si nadejdea in Dumnezeu de starea de relativa placere produsa de lucruri lumesti, trupesti, efemere, etc. Parca nici dovezile de iubire ale sotului nu imi produc atata bucurie. Azi, acum, chiar sunt fericita, e o stare pe care nu o pot descrie dar stiu ca am pus inceput bun si anul ce va veni va aduce multa pace, liniste si bucurie in casa noastra.

va doresc tuturor sa va simtiti iubiti de EL!!