Patima malahiei
 

Patima malahiei este o patima des intalnita printre adoloscenti in special,si grav lucru este ca multi nu constientizeaza ca este pacat,si eu am practicat acest scarbos pacat ,o vreme nu stiam ca este pacat apoi apropiindu-ma mai tare spre practicarea ortodoxiei am aflat intru-un Indreptar de spovedanie ca este pacat,chiar Sf.Ap. Pavel zice,,nici malahieni nu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu"'.Dar cand am aflat ca este pacat ,deja acesta devenise un viciu adica un obicei pe care nu-l putea scoate din mine,citeam undeva ca aproape 97% din adoloscenti cad in acest pacat,chiar si acum cand incerc sa fiu un ortodox practicant acest diavol al malahiei imi da tarcoale si uneori mai cad.Care ar fi ,,tratamentul'' cel mai util pt izbavirea de acest diavol al malahiei,caci sunt convins ca multi ati luptat sau luptati cu acesta patima.
Doamne iarta-ma

Nu sta singur, nu ramane in pat prea mult dimineata, gaseste-ti o ocupatie in timpul liber, fa sport cat mai mult, nu te uita la imagini "de-alea", roaga-te Lui Hristos sa te ajute. Si gaseste-ti o fata, insoara-te si ai scapat de o problema (in locul careia vor veni multe altele :) ).

Ce ai zis tu e valabil si pentru cei mai in varsta, sa nu crezi ca la batranete vei scapa de astfel de ispite.

Oribila este aceasta patima, si foarte greu se scapa de ea. Iti spun ce am auzit in alte parti:
In primul si in primul rand trebuie sa te tii cu dintii de ascultarea de duhovnic. Chiar daca povata lui poate parea o arma prea "usoara" pentru greutatea acestei patimi, Dumnezeu se milostiveste spre noi chiar daca vede ca ascultam deplin de duhovnic, smerindu-ne. Cere-i sa iti dea (daca nu a facut-o) canon de metanii si de rugaciune. Metaniile ne obosesc trupul, obosind prin asta si zburdarea acestuia spre desfrau. Iar rugaciunea... toate se pot rezolva prin rugaciune. :) In special rugaciunile puternice - canoane de pocainta, Psaltirea, Plansurile Sfantului Efrem Sirul, sau rugaciuni scurte - versete din Psaltire ("Nu ma lasa Doamne, nu te departa de la mine"). Rugaciunea de moment, venita spontan, din disperarea sufletului ("Doamne, scapa-ma!") ajuta foarte mult.
Foarte foarte important: patima desfranarii este fiica imbuibarii pantecului!!. Atunci cand mancam mai mult decat avem nevoie, cand mancam doar pentru placerea gustului, desfraul se aprinde imediat in noi. Si toata lumea cred ca stie, nu ne putem ruga asa de puternic atunci cand suntem cu burta plina. :)
Casatoria nu rezolva automat patima malahiei!!! Nu trebuie sa mutam perversitatea spre o alta directie, ci trebuie sa ne curatim de ea! Exista o multime de cazuri de barbati (si femei) care desi si-au intemeiat o familie, continua sa savarseasca acest groaznic pacat.
Incearca sa stai cat mai putin timp singur, si cat mai putin timp neocupat. Daca nu ai de lucru pentru facultate, pentru servici, daca nu ai absolut nimic de facut, aseaza-te in genunchi la rugaciune sau du-te sa te rogi in biserica!
Parintele Savatie Bastovoi recomanda unui tanar chinuit de aceasta patima sa faca rugaciuni si in timpul noptii, sa se trezeasca la anumite intervale de timp pentru a citi din Psaltire. Am postat intr-o thread o rugaciune scrisa de parintele Savatie tocmai pentru acest tanar - "Dar sa treci dincolo de orice conventie despre rugaciune. Sa te pui inaintea lui Dumnezeu asa cum esti, nu incerca sa pari mai bun, poate ca nici sa nu doresti asta, ci pur si simplu, arunca-te la pamant in camera ta, dupa ce stingi lumina si zi:

"Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange. Eu nu te mai inteleg si nu te mai voiesc, eu am o alta viata, care imi pare mai interesanta si mai atragatoare. Du-te de la mine, ca sunt om pacatos. Niciodata nu te-am iubit si nu te-am ascultat. Stiu ca esti aici, dar nu te simt si nu te recunosc. Tu insa nu te departa, asteapta pana ma scol, ajuta-ma Tu sa ma scol, ca Tu m-ai zidit si poti cu mine toate cate voiesti. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Ca, iata, n-am mai ramas decat numai Tu si eu. Numai noi amandoi am ramas. Sa nu Te scarbeasca pacatele mele si sa te duci. Ramai cu mine, chiar daca nu te vad, chiar daca nu te simt, chiar daca nu te ascult. Chiar si atunci cand nu voi mai vrea sa ramai, Tu sa ramai. Ca Tu esti cel care ne dai viata si care din moarte iarasi ne vei ridica, si fara Tine suntem nimic, Doamne. Si Tie, Bunule, dupa cum putem, toti slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".

Si nu in ultimul rand - imaginile pornografice. Este foarte important de stiut ca sufletul omului nu poate sa ramana gol. Patimile sunt antrenate de anumite seminte, pe care nu trebuie sa le taiem (nici nu putem asta) ci sa le indreptam spre bine. De exemplu, un om care mananca mult trebuie sa tina posturi aspre, un om cazut in patima iubirii de arginti trebuie sa se concentreze spre milostenie, un om cazut in mandrie trebuie sa se umileasca samd. Si in acest caz avem o solutie - Iti place sa privesti imagini pornografice deoarece vezi in ele o "frumusete" pe care o cauti, "frumusete" care iti declanseaza aceasta patima. Sau iti inchipui aceste imagini in mintea ta, chiar daca nu le ai in fata ochilor. Vindeca-te de aceasta, cugetand sau privind imagini cu adevarat frumoase - SFINTELE ICOANE! Priveste chipul Maicii Domnului, celei ce "intru nastere fecioria a pazit", caci de la ea putem invata curatia! Cugeta (dar nu cauta pentru tine) asupra imaginilor vazute de sfinti. Unii dintre ei au fost rapiti la rai! Am transcris aici doua intamplari frumoase:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=7842&page=3
Daca imi mai amintesc ceva, te anunt. Doamne ajuta! Si nu uita - ascultare de duhovnic!!

Eram sigur ca uit ceva esential :)
Acum ceva timp, cand m-a invrednicit Dumnezeu sa ajung la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol, sufeream atat de mult din pricina acestei patimi, incat numai la asta ma puteam gandi - cum sa scap, cum sa scap? Si in secunda in care am intrat in chilia parintelui Arsenie Papacioc, tot la asta ma gandeam dar imi era rusine sa o spun. Si am intrebat mai simplu - "Parinte, spuneti-mi un cuvant de intarire, sa pot scapa de patimi!". Iar parintele Arsenie imediat a simtit cu duhul patima care ma chinuia si m-a intrebat "Faci malahie, nu?".
Si mi-a spus un cuvant foarte frumos - "e un pacat foarte urat, se supara Maica Domnului cand faci asta! Gandeste-te ca fiecare moment pe care il traim, fiecare secunda, fiecare clipa este marturia pe care noi o dam vesniciei." Cu alte cuvinte, m-a indemnat ca atunci cand simteam ca ma biruie patima, in momentele acelea de slabiciune, sa ma gandesc ca atunci trebuie sa dau marturie lui Dumnezeu.

Orice pacat e o dovada a necredintei noastre, nu? Daca nu crezi ca Dumnezeu e prezent cand comiti infractiunea, o faci. Cum ar fi sa comitem pacate, mai ales de genul asta, in fata duhovnicului sau a altor persoane? Suna dubios, insa vreau sa subliniez inca o data: noi nu credem suficient in atotprezenta Lui Dumnezeu si incalcam flagrant legea...

asa este. si de asemenea, la savarsirea oricarui pacat punem mandria in fata, ne facem pe noi judecatori, judecam in inconstient ca ce facem noi e bine, desi Dumnezeu vrea altceva de la noi. nu e nimic dubios in ce ai spus, are mare legatura cu ce am auzit odata (nu mai stiu in ce loc) - tot ce facem, sa facem ca si cum Hristos ar fi pururea langa noi. asta pentru ca Hristos este mereu langa noi..

Spunea parintele Teofil de la Sambata ca mintea noastra este ca o moara, macina ce ii dam- daca ne obisnuim cu pornografie foarte greu vom purifica mintea. Rugaciunea este un remediu, pe langa recomandarile facute de ceilalti pe acest topic, cu cat obisnuim mintea sa zboare spre Hristos in timpul rugaciunii cu atat ne intrarmam impotriva acestei patimi.

Ai atins un punct sensibil ! Asa este , omul , prin insasi natura lui pacatoasa este legat foarte mult de cele materiale , de cele palpabile . Pe aceasta slabiciune a noastra se bazeaza si lucrarea diavolului , scotandu-ti - L pe Dumnezeu din minte in momentul savarsirii pacatului . Astfel nici strigatul sufletului nu-l mai auzi ! Se pune ceata si . . . , apoi dupa savarsire ( in majoritatea pacatelor , dar mai accentuat la desfranare ) apare rusinea , regretul , o sila de sine . . . , acesta este rasul diavolului , ce tot el te batjocoreste ca ai cazut in mana lui . Lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par , si atunci interventia si ajutorul unui Duhovnic bun , se impune , asa cum a facut ANDREI .

Fii foarte suspicios la ce se vehiculeaza astazi prin scoli si medii academice, ca masturbarea la copii si adolescenti ar fi OK si chiar necesara pentru prevenirea si combaterea, indisciplinei, si a violentei hormonale...si te inteleg ca in momentul in care fugi la baie sa fii singur, gindul iti fuge la genul asta de JUSTIFICARI a actului sexual, ...ca lasa, ca uite si aia din Ministerul Educatiei spun ca este bine si nu stiu care medic a spus la tv, si alte mituri URBANE.

Astea sunt tot ORDINE DE LA VIRF adica de la UE, si SUA, iar trepadusii de la Ministerul Educatiei, ca sa fie in ton cu lumea "civilizata" occidentala masturbanta, le disemineaza cu nonsalanta. Le-am auzit pe citeva femei, figuri din minister la tvr, care sub masca integritatii profesionale cu care se impuneau incurajau " modernizarea" gindirii.

Modernizarea este in general buna dar nu cind vine vorba de malahie !

La sfaturile bune date de Ionut, as adauga sa nu faci bai in cada prea dese sau dusuri prea lungi, si nu sta pe wc-u prea mult. De acolo se induc tot felul de stari premergatoare. Fugi de ele!..altfel devi o cirpa umana!

Pentru Andrei Cozia şi Florin Ionuţ
 

A-ţi neglijat în sfaturile şi observaţile voastre , femeia . Spun aceasta , pentru că ne citesc foarte mulţi din afara forumului şi nu ar trebui să se înţeleagă că femeia este o sfântă în acest sens. Patima este cam tot atât de răspândită şi la sexul slab . Dacă în trecut balanţa înclina spre bărbat, la ora actuală există un echilibru, datorat acelo inovaţii diabolice , a unei industrii în acest sens. Deci mare atenţie la spovedit şi pentru femei în acest sens , pentru că patima este aceaşi , cu aceleaşi "pedepse"şi consecinţe.