despre bolnavii psihici
 

La multi ani !

Am revenit cu o intrebare care sper eu ca o sa isi gaseasca raspuns,o sa -mi gasesc raspuns aici pe site.
Ce se intampla cu bolnavii psihici?Care este parerea Bisericii Ortodoxe despre bolnavii psihici?Ce spune Biserica si Sfintii Parinti despre bolile psihice?depresia,atacul de panica,obsesiile apoi vin cele grele,schizofrenia etc..?

Unde se duc bolnavii psihici dupa moarte?Exista solutii pentru vindecarea lor in domeniul spiritualitatii?

Va multumesc anticipat pentru viitoarele raspunsuri si va doresc multa sanatate,fericire,si CREDINTA.

Cred ca in tulburarile psihice grave (retard mental mediu/sever, schizofrenie si alte psihoze), omul nemaiavand discernamant (sau puterea de a discerne, de a se concentra, deoarece trairile halucinator-delirante ii centreaza intreaga gandire si perceptie), nu este razpunzator pentru lucrurile pe care le face in aceeasi masura cu noi. Poate exista o oarecare cenzura morala, asta depinde de mediul din care provine individul, de personalitatea sa premorbida, de delir (delir mistic +/- delir de vinovatie sau grandoare).
Depresia si anxietatea sunt diferite, omul are constiinta tulburarii si aici se poate face terapie, pentru ca ai cu cine si pentru ce.
Mai complicate mi se par tulburarile de personalitate, cand "firea" e problematica, agresiva sau impulsiva, sau pur si simplu cu elemente puternic antisociale, lipsa de empatie, tendinta la manipulare si aproape zero mustrari de constiinta. Cu acestia sunt si eu curioasa ce se intampla.

Nu discut cauzele si mecanismele prin care se declanseaza bolile psihice pentru ca astea nu sunt complet elucidate nici pentru noi, dar pe undeva exista similitudini intre viziunea bisericii (patimi, influenta demonica, egoism) si cea psih (de ex legatura dintre narcisism si depresie, de care multi depresivi se mira cand aud: cum eu care sufar atat si ma izolez? da, tu :P) numai ca eu personal aleg sa nu vorbesc despre asta si-mi vad de serotoninele si dopaminele mele deocamdata :)

Eu am un frate schizofrenic...Si stand atatia ani cu el sub acelasi acoperis am observat unele lucruri...Cand dormea noaptea, injura prin somn de lucruri sfinte, iar cand era treaz nu o facea niciodata...De asemenea, se remarca o mare ura, invidie, lacomie...Avea si foarte multe ticuri...Nici momentele cand vroia sa se sinucida nu au fost putine...Si cel mai prost obicei era acela ca nu vroia sa faca absolut nici un fel de munca si tot ce facea toata ziua era sa-i supere pe cei din jur...Din cauza asta am si avut multe dispute violente cu el (eram si eu destul de irascibil in acele vremuri)...In putinele momente de luciditate pe care le avea se putea vorbi cu el civilizat si dadea dovada ca are totusi o inima buna...Parca ar fi avut dubla personalitate...Una peste alta, am inceput sa cred ca asta e o forma de posedare...
Am vorbit la trecut deoarece acum e internat la sanatoriu, unde este sedat in permanenta, si nu prea mai stiu cum se mai compoarta pentru ca nici nu l-am mai vizitat de mult timp...De asemenea am observat comportamente asemanatoare si la ceilalti schizofrenici de la sanatoriu...

Interesanta trecerea-n revista a problemelor psihice

Revenind la Parerea BO despre aceste dereglari din ce in ce mai larg raspindite, niciodata nu o sa pot intelege de ce sinucigasilor, care clar in momentul in care o fac, pierd discernamintul, si trec printr-o nebunie temporara, nu mai sunt considerati crestini si li se refuza inmormintarea dupa Traditia crestina.

Este clar ca NU este vina lor pentru nebunia sinucigasa prin care trec, insa aceste lucruri de abia recent au fost lamurite, deci se cere o schimbare in ritualul de ingropare, dat de noua intelegere a psihicului uman. Nu totul este o demonizare si indracire asa cum se credea cind nu exista scoala!

Ai un motiv bine intemeiat de nu l-ai vizitat? oricum iti este frate si e si bolnav.

Il vizitam cam rar (eu si cu sora-mea) deoarece de fiecare data cand mergem la el se agita si ne cere sa-l luam acasa...Ori el nu poate fi lasat in libertate din cauza comportamentului sau...Mai e si distanta destul de mare (vreo 150 km)...Mai e si lipsa de bani (din cauza cheltuielilor de la facultate)...

Te inteleg..:6:

Eu sunt convins ca fericirea este si rasplata si scop

Asa e...Dar niciodata sa fie numai scop fara sa fie si rasplata...

dupa mine unele boli psihice pot avea cauze fizice si sunt la fel ca celelalte boli doar ca sunt psihice si nu de alta origine...de ex cineva poate suferi de o asemenea boala din cauza unui vas de sange spart,socurilor emotionale,varstei,cauze sunt multe si se manifesta la fiecare individ in parte in mod diferit,rareori este vorba de o pedeapsa de la Dumnezeu(si asta poate fi in cazul in care omul respectiv are pacate grele cum ar fi crima)sau de influenta celui rau(cazul sinucigasilor cu toate ca si la ei la baza acestui act este vorba de ceva emotional)....bolnavii psihici cred ca se duc in aceleasi locuri ca si ceilalti oameni(rai sau iad)in funtie de pacate iar vindecarea poate consta in rugaciunile rudelor si ale persoanelor apropiate pt ei...multi medici au spus ca psihicul uman este cel mai greu de patruns iar numai Dumnezeu este singurul care poate sa il cunoasca in intregime-El a creat omul si El trebuie sa il cunoasca cel mai bine