Boboteaza - Botezul Domnului
 

Hristos a venit la Botez pentru a descoperi Sfanta Treime, pentru a sfinti creatia prin pogorarea Duhului. Intersant este ca in Evanghelia de la Marcu se spune ca Hristos a iesit de "indata" din apa, ceea ce ne descopera ca El nu avea de ce sa ramana mai mult in apa, pentru ca nu avea ce sa marturiseasca.

Botezul lui Ioan nu daruia iertarea pacatelor, ci avea rolul de constientizare a starii pacatoase. Ce minunat marturisesc Sfintii Parinti: "In Iordan, Mantuitorul, nu se dezbraca de pacate, ci se incarca cu pacatele oamenilor".

E bine sa nu pierdem din vedere ca Domnul a luat trup omenesc. Pentru mine, glasul Tatalui "Acesta este Fiul Meu Cel iubit", e un glas care se adreseaza lui Hristos ca Dumnezeu - Om. Parintele Galeriu spunea ca ar trebui sa ne intristam cand auzim aceste cuvinte, caci ele trebuiau rostite pentru noi. Eu vad in botezul lui Hristos la Iordan si o lucrare de indumnezeire a firii umane pe care a asumat-o. Duhul pogorandu-Se peste El, face ca firea umana sa devina mai transparenta lucrarii dumnezeiesti. Asa ca Botezul lui Hristos la Iordan nu este o formalitate, dupa cum doresc unii sa afirme.

Sfantul Evanghelist Matei, dupa ce consemneaza in capitolul 3 al Evangheliei, cum s-a desfasurat Botezul Domnului, in capitolul 11 aminteste un episod care, la prima vedere, vadeste o anumita indoiala a Sfantului Ioan Botezatorul cu privire la persoana Mantuitorului.

Redau textele: "Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit". (Matei 3, 14 -17)

"Si auzind Ioan, in inchisoare, despre faptele lui Hristos, si trimitand pe doi dintre ucenicii sai, au zis Lui: Tu esti Cel ce vine, sau sa asteptam pe altul?" (Matei 11, 2)

Nu inteleg de ce dupa ce a participat la Botez, dupa ce a fost martor al Teofaniei, al aratarii Sfintei Treimi, mai avea nevoie de o incredintare din partea Mantuitorului?

Sa nu fiu inteles gresit, nu vreau sa iscodesc pe nimeni. Ma intereseaza doar daca exista talcuiri ale Sfintilor Parinti sau din alte lucrari teologice, cu privire la acest pasaj.

Uite frate Costel, un articol ce pare sa intareasca cuvantul tau.

"Astăzi sărbătorim Botezul Mântuitorului Iisus Hristos. Dincolo de orice informații pe care le puteți găsi pe orice site creștin ortodox, aș vrea să aduc în prim plan minunea care are loc sub ochii noștri în fiecare an, de Bobotează. Apa transformată în aghiasmă, sub rugăciunile preoților și ale creștinilor. Din păcate, sunt puţini cei care îşi deschid ochii sufletului pentru a o înţelege, pentru a se bucura, pentru a CREDE. Vând un pont tuturor celor care simt că îşi pierd încrederea, pe care îi înţeleg mai bine decât vă puteţi imagina...Ori de câte ori simţiţi că neîncrederea vă pătrunde în suflet, gândiţi-vă la Lumina Sfântă - a cărei "sursă" nu a fost explicată în niciun fel de ştiinţă - la Pâinea (firimituri, în fond) care se preschimbă în timpul Sfintei Euharistii în însuşi Trupul lui Hristos, pentru împărtăşanie - care nu se strică, nu mucegăieşte.... Şi, bineînţeles, la Aghiasmă - Apa Sfinţită care se păstrează pururea limpede, pură. Poate contesta cineva toate acestea? Într-adevăr, unii pot pune tot binele care li se întâmplă în viaţă pe seama norocului sau a puterilor personale - uitând ca toate-s cu putinţă numai prin voinţa lui Dumnezeu. Pot contesta iubirea şi chiar existenţa lui Dumnezeu. Dar aceste minuni care au loc sub ochii noştri...nu pot fi nici ignorate, nici contestate. Tocmai din acest motiv - al Evidenţei - această sărbătoare îmi pare una înălţătoare, vie, vibrantă! "


Minunat articol! Scurt.. Simplu.. Si din inima..

Sfantul Ioan Gura de Aur in comentariul sau la Evanghelia dupa Ioan, subliniaza ca de glasul Parintelui si pogorarea Duhului s-a invrednicit doar Sfantul Ioan. Ca dovada ca la descoperirea si Cunoasterea lui Dumnezeu ajunge cel care s-a purificat de patimi prin asceza, ca si in cazul Schimbarii la Fata- de lumina s-au invrednicit doar cei care au urcat muntele impreuna cu Hristos- ca dovada a ascezei.

Multumesc Jenica.

Marius, eu am gasit la parintele Nicolae Steinhardt urmatoarea explicatie:

"In relatia dintre Iisus si Botezator se iveste problema ucenicilor. Se pare ca a existat o rivalitate intre ucenicii unuia si ai celuilalt. Evangheliile Sfintilor Matei (11, 2-5) si Luca (7, 19-22) ne relateaza ca, inchis fiind, Ioan si-a trimis ucenicii sa-L intrebe pe Iisus: Tu esti Cel ce vine, sau sa asteptam pe altul? Intrebare cat se poate de ciudatel pentru ca stim ca Ioan Il marturisise pe Iisus a fi intru adevar Fiul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii si Cel asupra Caruia S-a pogorat Duhul Sfant.

Cum putem rezolva o asemenea contradictie flagranta? Explicatia cu precadere plauzibila o consider a fi aceea care presupune o intelegere prealabila (expresa ori tacita) intre Iisus si Ioan. In vederea lamuririi ucenicilor sai si a potolirii in certitudinilor care-i framantau, Ioan ii trimite la Iisus cu o intrebare ce reprezenta de fapt nu gandul sau nesovaitor ci sovaielile si umbrele din cugetele lor.

Iar Iisus, cu acea inteligenta omeneasca la care nu se sfia sa faca uneori apel (spre pilda in cazul platii dajdiei catre Cezar ori al femeii maritate cu sapte frati ori al semnului cerut de saduchei), nu se proclama a fi Hristosul ci, cu multa abilitate si modestie, le cere sa constate faptele, lasandu-le pe acestea sa vorbeasca iar pe invatacei poftindu-i doar sa traga concluzia care se impunea.

Le arata cele ce se petrec aievea: orbii vad, surzii aud, schiopii umbla, leprosii se curatesc, mortii inviaza. Desigur ca ucenicii nu puteau deduce altceva decat ca Acel ce savarseste asemenea minuni este Mesia."

Am gasit cateva imagini din ziua Bobotezei de la catedrala din Craiova, din care reiese ca au fost scoase moastele din catedrala la sfintirea apei. Am citit si un articol pe acest site: Boboteaza la Curtea Domneasca, din are reiesea ca in vechime asa se face - erau scoase in procesiune si moastele sfintilor.

"In ziua de 6 ianuarie, de Boboteaza, domnitorul era primit la slujba cu doua faclii aprinse. Dupa doxologie, domnitorul pleca impreuna cu mitropolitul si credinciosii, spre malul raului Bahlui, locul in care se savarsea sfintirea apei. Erau scoase in procesiune icoanele facatoare de minuni si moastele unor sfinti". Articolul integral:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/98639-boboteaza-la-curtea-domneasca

La Patriarhie si in alte biserici care pastreaza sfinte moaste, nu am auzit sa se faca acest lucru. Nu stiu daca exista vreo randuiala in acest sens, dar marturisesc ca mi-a placut. E inca o dovada a impreuna petrecerii.

http://www.crestinortodox.ro/files/image/racla1.jpg

http://www.crestinortodox.ro/files/image/racla2.jpg

Iti multumesc, costel. Nu cunosteam aceasta explicatie a parintelui Nicolae Steinhardt. Mi se pare una intemeiata.

:53::53: Multumesc, Costel, pentru pozele de la Craiova :6: m-am bucurat tare!! de Boboteaza anul acesta n-am ajuns la Biserica si nici aghiasma n-am luat, dar m-am alinat sa zic asa, citindu-va pe voi aici. :25:

Odovania praznicului.
 

Praznicele bisericesti din timpul anului au o perioada de inainte serbare si una de dupa serbare. Slavitul praznic al Botezului Domnului nu face exceptie si are o duminica inainte, una dupa, o perioada inainte de praznuire si pana astazi o perioada de dupa serbare, care se incheie cu ziua odovaniei. Odovania este un cuvant slav care inseamna; sfarsit, concluzie.
In privinta existentei acestor perioade de dinainte serbare si dupa serbare exista o comparatie, care a fost facuta de unii liturgisti cu soarele, care inainte sa apara, ofera lumii lumina sa chiar daca el nu se vede efectiv si dupa ce apune, inca mai ofera lumii din lumina sa. Lumea obisnuindu-se si ramane in suflet cu lumina pe care soarele a oferit-o in ziua respectiva.