Voi ati adopta un copil?
 

Am observat ca multi sfatuiesc aici lumea sa adopte copii si sa nu foloseasca alte metode.
Voi ati adopta un copil?
Cei care aveti deja copii acasa, ati adopta? Si voi de ce n-ati facut-o (inca), sau de ce n-o faceti?
De ce preferati sa faceti copii, in loc sa adoptati?
Vreau sa stiu ce ganditi voi despre adoptie si daca ati analizat problematica.

Da, cu toata convingerea as adopta.

Din 2 simple motive:
1.banii
2.dezaprobarea partenerului

Când am să mă căsătoresc (dacă am să mă căsătoresc vreodată) vreau să adopt un copil.

Tu ai adopta un copil ?
 

De ce nu o faci ? Spui că-ţi doreşti un copil . Nu poţi să-l ai , de ce nu înfiezi unul ? De ce ? Important este ce face vecinul de peste gard , sau ce-ţi doreşti tu ? Ce aştepţi ? O părere , un nou şir de întrebări făr de sfârşit precum obişnuieşti ?

De fiecare data cand vine in discutie subiectul adoptie, gandul imi fuge, involuntar, ca o reflectie, la ciudata poveste a prietenei mele... a facut timp de 10 ani si FARA SUCCES, tratament ptr feritilizare in vitro.La capatul celor 10 ani, obosita de atata lupta, a decis sa adopte o fetita.
Imediat dupa finalizarea adoptiei a ramas insarcinata ca prin minune!!!:13:
Iar acum este mama a 2 reusiti copilasi:o fetita si un baiat.:36:

Să-i trăiască !

Ca de obicei Cristiboss. Tu nu raspunzi, dar lovesti mereu in altii.
Uite am sa raspund si eu la intrebare.
M-am gandit mult la adoptie si m-am informat.
N-am putut sa adopt pentru ca nu avem bani si pentru ca nu indeplineam niste conditii (varsta, alte cerinte etc.).
In Romania s-a schimbat si legea intre timp si este f.greu sa adopti daca nu indelinesti anumite conditii.
La toate astea s-au adaugat niste ganduri si spaime.
Am intrebat diversi in jurul meu care au adoptat si experientele nu sunt asa pozitive. Sunt copii cu traume, chiar boli, cu un bagaj genetic.
Mai tarziu, cand afla adevarul vor sa plece sa-si caute familia naturala, sufera o deceptie (nu sunteti parintii mei, de ce sa fac cum vreti voi, etc.).
Si te trezesti tu insuti ca parinte in soc.
Este o responabilitate mai mare decat pentru copiii proprii.
Pentru un copil din alta lume trebuie sa inveti si tu lumea aceea si sa-l tii mereu in contact cu ea (limba, traditii, cultura, religie, tara).
Iar copiii din alte lumi trebuie stiut ce acceptanta vor avea acolo unde ii aduci.
Nu este usor sa adopti, oricat de drag ti-ar fi.

Acum raspunde si tu Cristiboss. Ai spus ca ai mai fi vrut un copil si nu s-a mai putut.

Mereu m-am gandit ca voi avea cel putin 3 copii. Si am aproape 28 de ani, nu sunt casatorita inca dar nu mi-am schimbat parerea. Daca n-o sa pot avea copii, o sa depun toate eforturile pentru a-i adopta. N-o sa ma impiedice experientele neplacute ale altora sau gandul ca vor pleca sa-si caute adevaratii parinti, eu ii voi creste ca si cum ar fi ai mei. Sunt atatia copii abandonati care au nevoie de parinti...

Sophia, daca doresti sa cresti un copil,nu cred ca este neaparata nevoie de adoptie, care implica foarte multe inconvienente. Poti creste un copil orfan si fara a trece prin toate procedurile legale. Multi (nu ma refer la tine!) prefera sa ia un catel abandonat de pe strada si sa il trateze apoi ca pe copilul lor si nu ii intreaba nimeni de nici un act. Pana la urma,e mai important ca un copil sa beneficieze de dragostea ta (lucru care nu are nevoie de temei legal) sau ca tu sa ai cumva, candva, un copil? Sunt lucruri diferite. Pentru ce iti doresti un copil? Pentru tine sau pentru el insusi? Am sarit din ecuatie o persoana sine qua non: sotul.

Te inseli amarnic ca de obicei ! Tu insati te lovesti pe tine fara rost , deschizandu-ti mereu rana neimplinirii si doririi tale prin framaintari si multe si nesfarsite intrebari la ofurile tale . De nu vei reusi sa te reechilibrezi , sincer iti spun , ca nu-ti va fi bine , si in plus ii vei da peste cap si pe cei din jurul tau . Uita , te rog , aceasta "neamplinire" , pentru-ca nu esti singura si nici ultima din asta lume far de copiii . Nu esti cu nimic mai prejos decat altii din cauza acestei neampliniri ! Pricepe odata ! ! ! Cu acest of ai intrat pe acest forum , spunand mai tarziu ca te-ai obisnuit cu idea si ca nu mai discuti de asa ceva , dar tot tu redeschizi acest subiect ! nu-ti faci bine tie , iar daca tu nu ai grija de tine si de cele cu folos care sa te linisteasca psihic in primul rand , atunci cine crezi ca o sa te vindece ? Dumnezeu iti da , dar nu-ti baga in traista ! Sunt sigur ca neglijezi mai toti talantii primiti , indepartanu-te si de adevarata credinta si de cei din jurul tau , apropiati tie . Niciodata nu o sa-ti cant melodia care-ti place tie , ci cea cu folos ! Nu-i deajuns ca te minti pe tine ? Iti sunt oare de folos cuvintele mieroase sau sfaturile bune ? Usturimea unei palmuiri poate sa-ti aduca in cele din urma trezirea . Sa nu te astepti din partea mea la compasiune , pentru-ca compasiunea nu vindeca , iar tu ai nevoie grabnica de vindecare . Raspunzandu-ti la interogatoriul tau , daaaa mult am vrut sa mai am un copil ( o fata ) , pentru-ca am baiat , dar n-a fost sa mai fie , suferind o operati grea in urma cu doi ani , si asa sarcina ce a avut o cu baiatul , a fost una toxica si mult ne-am luptat sa-l avem . Cat despre infiere , eu vreau dar nu vrea ea . Din acest punct de vedere e dificila ca tine , dar in rest e painea lui Dumnezeu si nu stiu ce m-as fi facut fara ea . Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a scos-o in cale in urma cu 26 de ani . Slava lui dumnezeu pentru toate ! ! ! ( si pentru bune si pentru mai putin bune, si pentru sanatate si pentru boala ) .