De ce nu ni se arata Dzeu?
 

Mereu mi-am pus aceasta intrebare, nu ptr ca nu cred si am nevoie de dovezi ci din pura curiozitate. Ce bine ar fi daca ar mai vorbi cu noi din cand in cand sa ne dea curaj cand ne credem invinsi, sa ne certe cand gresim, sa ne tina in brate cand ne simtim singuri si parasiti, sa putem sa avem un dialog si nu monolog atunci cand nu avem raspunsuri la intrebari.

Sub ce forma sa ne vorbeasca?
Sa apara vreun nou profet? Sa il auzim perssonal cumva,doar noi,in vreo stare de rugaciune mai avansata? Sau cum?
Dumnezeu ni se arata in permanenta .Cel care iti cere pe strada este Dumnezeu care iti cere,iar daca ii si dai ceva ,Dumnezeu insusi va glasui in tine,prin aprobarea constintei tale.
Dumnezeu de aia ne a lasat cu oamenii care ne inconjoara,pentru ca prin dragostea fata de ei,sa il avem mereu pe El in mijlocul nostru.
Dumnezeu se arata si la sfanta Impartasanie,caci cele ce le mananci atunci sunt chiar Trupul sau,si cele ce simti ca se schimba in tine apoi,este chiar harul Sau.
Iar daca vorbesti dpdv istoric,de ce nu a mai glasuit Dumnezeu lumii,nu a mai fost nevoie.Pentru ca Iisus a fost culmea tuturor profetiilor,si implinirea lor.Daca cineva nu crede in Hristos,degeaba ar auzi acum iara glasul lui Dumnezeu,caci mai mult decat s-a aratat El in Hristos ,nu se poate arata oamenilor.

Mie mi-ar fi teama/rusine sa Il vad pe Dumnezeu. :(

fiindca suntem prea nevrednici
 

De ce nu ni se arata Dumnezeu? Fiindca nu suntem vrednici sa-L vedem. Un preot spunea, odata, intr-o predica duminicala, ca nu este cu putintza ca noi oamenii sa-L vedem pe Dumnezeu din cauza pacatoseniei noastre, pt. ca ne-ar arde, fiind cu mult mai puternic decat Soarele, si dupa cum nu ne-am putea apropia de Soare (nu putem nici a privi soarele cu ochiul liber, fara sa orbim, daramite sa ne mai si apropiem de el!), tot astfel nu ar fi cu putintza nici pe Dumnezeu a-L privi si/sau vedea. s.a.m.d....

La modul concret nu este cu putinta sa il vedem acum, pentru ca nu am putea rezista prezentei Sale sfinte. Stim ce s-a intamplat atunci cand cei care au venit sa-l aresteze pe Domnul in gradina Ghetsemani, oamenii aceia au intrebat si li s-a raspuns "Eu sunt". In acel moment Mantuitorul a fost pentru cateva momente in plinatatea Sa iar oamenii respectivi au cazut la pamant. De asemenea, prin Sf. apostol Pavel ni se spune ca la cea de a doua venire noi cei vii care vom fi ramas vor fi transformati, intr-o clipa, pentru intalnirea cu Domnul care va veni in mare slava. Este nevoie sa fim schimbati din toate punctele de vedere ca sa "facem fata" intalnirii acesteia.

As mai vrea sa iti dau un exemplu cand Domnul insusi fiind in trup nu a fost cunoscut de doi dintre ucenici atunci cand mergeau pe drumul Emausului. Mantuitorul se apropie de ei si intra in vorba, nu le spune pe fata cine este, ci ii lasa usor, usor sa il descopere, lucru care se intampla intr-un tarziu. Dumnezeu nu ne spune direct, sunt cu tine, te ajut, te iubesc etc, ci ne lasa sa observam singuri, cert este ca si la bucurie, si la necaz Domnul este cu noi. A se vedea atitudinea Mantuitorului in doua momente sociale complet diferite, nunta din Cana si o inmormantare sa-i spunem(ocazia in care este inviat Lazar). Domnul se bucura cu cei ce se bucura(nunta) si plange, se infioara in duhul Sau la moartea cuiva(aceea a lui Lazar)

"Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta nici cetele îngereşti".

mi-au placut raspunsurile voastre, poate sunt puierile intrebarile mele dar voi ma ajutati mult sa fac lumina in ceata in care sunt.

Sa va ajute Dzeu!

Daca nu vezi pe Dumnezeu si mai pacatuiesti, mai gresesti, mai ai indoieli, etc., multe ti se vor ierta foarte, foarte usor.... nu ai vazut si totusi ai crezut.

Dar daca vezi pe Dumnezeu si continui sa pacatuiesti dupa, nu ai cum sa fi iertata la fel de usor... ai vazut, ai stiut, ai cunoscut, si totusi ai gresit...

Da , asa este. Si totusi unora se arata si vorbeste cu ei, ce mult mi-ar placea sa vb si cu mine macar in vis.

poate daca l-ai auzi ca la radio nu ti-ar mai fi asa de frica