Pedepsirea Copiilor
 

Imparatii 2, cap 2 vers 23, 24 " De acolo s-a suit la babel. Si pe cînd mergea pe drum, niste baieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au batut joc el. Ei îi ziceau:<Suie-te, pleşuvule! Suie-te pleşuvule!>. El s-a intors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii. "
De ce dumnezeu aprobat acel blestem? Eu la ora de religie invat ca Dumnezeu este bun, iubitor si ocroteste oamenii. Din citatul de mai sus, rezulta ca Dumnezeu este rau, nemilos si crud. As vrea ca cineva sa imi explice semnificatia celor de mai sus. Multumesc anticipat

Nu era vorba de cartea a doua, ci cartea a 4-a. A Regilor.
Si nu mergea catre babel, ci catre Betel.
In rest, dorinta ta de cunoastere a ortodoxiei este admirabila.
Te-as sfatui sa-ti faci rost de o Biblie.


Eu nu cunosc exact detaliile, dar stiu ca "Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau şi-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare şi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne, spre pedeapsă, mulţime de animale fără minte,
Ca să înveţe că prin ceea ce păcătuieşte cineva, prin aceea se şi pedepseşte."
(Solomon, 11 15-16)
Probabil ca aceia erau copiii unor idolatri (care nu-L cinsteau pe Dumnezeu).
Pe mine ma duce cu gandul la discutiile din ziua de azi cu privire la sfintenia sfintilor. Ceea ce Dumnezeu a sfintit, trebuie cinstit.

(dar asteapta si alte raspunsuri.. al meu este ad hoc, nu foarte informat).

Pe situl Manastirii Dervent, in sectiunea Sf. Scriptura exista o nota explicativa pt. acel pasaj: "În mentalitatea antică, chelia era un semn al dizgraţiei divine (aşa cum era sterilitatea femeii). „Chel“ era un cuvânt de ocară. Prin această mentalitate trebuie văzută şi pedepsirea copiilor, o pedeapsă pe care Noul Testament o va desfiinţa cu desăvârşire."

Daca Noul Testament il desfiinteaza pe cel nou, atunci Dumnezeu nu se contrazice pe Sine? Daca una este legea Lui la un moment dat, si apoi devine diametral opusa?
Apropo, am intrebat si eu acelasi lucru intr-un thread, poate vrei sa vezi raspunsurile...

Iti multumesc pentru acest citat. M'am folosit si eu de cuvant.
Adevarat, "prin ceea ce pacatuieste cineva, prin aceea se si pedepseste".

Nu il desfiinteaza in totalitate. In VT este vorba de o pedagogie, de un inceput al credintei in Dumnezeu, asa cum puteau sa il inteleaga oamenii atunci, veniti din culturile din care veneau.
Nu devine diametral opusa legea Lui. Este doar mai axata pe dreptate decat pe dragoste.

A propos de pedagogie, nu stiu daca asa se mai preda chimia, dar imi amintesc ca pana in clasa a 8a se invata un anumit model al atomului, cu electronii care se invart in cercuri, iar dintr-a noua ni se spunea ca de fapt era o mare aproximatie, si ca se invart intr-un fel de sinoide in spatiu (care semanau cu niste urechi d eiepure :-) sa me ierte specialistii, n-am mai facut chimie dupa scoala). Cam asa siu cu VT, poate?

Mantuitorul Insusi zice ca nu a venit sa strice Legea, ci sa o plineasca...Deci vorbeste de plinire, nu de desfiintare.

Bineînţeles că Noul Testament este împlinirea şi nu modificare Vechiului Testament. Şi în Noul, ca şi în Vechiul Testament, vedem un Dumnezeu care pedepseşte pe cei răi. Vedem de exemplu, în Fapte, ce păţesc cei doi care ascund simbria. Pedeapsa lui Dumnezeu va lovi până la sfârşit, când vor fi vremuri de tulburare şi groază.

Ideea unui Dumnezeu care pedepseşte pe cei răi şi pe cei care nu ascultă încă din capitolul 3 al primei cărţi a Bibliei nu se opune ideii unui Dumnezeu bun. Dacă un judecător nu ar mai condamna pe criminali, am vorbi, desigur, nu despre un judecător bun, ci despre un judecător nedrept. Tot aşa e şi cu judecătorul suprem şi absolut, care este Dumnezeu.

Dar cu ce au gresit acei copii? nu e vina lor ca au fost nascuti si poate educati gresit de oameni care se inchinau la idoli

Faptul ca Dumnezeu pedepseste pe cei care se inchina la idoli (adica la alti zei) da dovada de o contrazicere intre religii... Ca si cand un crestin ar zice ca un budist e rau si invers... Pana la urma toti credem in aceasi entitate pe care o numim "Divinitate" si poate ca nici Biblia, poate nici Legendele olimpului sau Biblia oricarei alte religii nu are dreptate in legatura cu Divninitatea.

Daca Dumnezeu si-ar iubii creeatiile, in loc sa le supuna la chinuri oribile ( morti oribile, dureroase, cum e aceea de a fii sfasiat de un urs pana la moarte) si o eternitate plina de suferinta, mai degraba le-ar anihila COMPLET din realitate. De ce Dumnezeu nu il elimina pe Cel Rau? Daca dumnezeu ar fii bun, l-ar elimina pe diavol. Daca e bun... de ce nu il elimina? Poate ca nu are puterea de a il elimina... dar atunci de ce il numim Divinitate?

Cand ai facut acele judecati (despre pedeapsa, rau etc...) ai plecat de la o serie de premise care nu sunt neaparat adevarate (ba sunt chiar false!!), dar nici macar nu le pui sub semnul intrebarii:
- viata este ceea ce vedem aici pe pamant (nu exista viata dupa moarte)
- toti oamenii se inchina aceluiasi Dumnezeu (de fapt este adevarat ca exista un singur Dumnezeu.. dar asta nu inseamna ca toti oamenii se inchina Lui)
- bun, bine este ceea ce numesc oamenii asa (dimpotriva: Binele divin nu se suprapune peste cel vazut de oameni. Dumnezeu ne vrea binele din perspectiva eternitatii, nu neaparat binele lumesc.. in cazul copiilor, nu ai de unde stii daca moartea lor nu a fost mai buna pt ei decat a ajunge la maturitate si a muri in pacate si idolatrie).

Iar in ce priveste suferinta, iar pornesti de la o premisa pe care o consider falsa: tu crezi ca cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om este sa sufere si sa moara. Ei bine, exista suferinta de dupa moarte care este mult mai grea decat cea din aceasta lume.