Slujba de inmormantare cu "mort" viu
 

"Sătenii din Vădastra, Olt, îşi fac pomana din timpul vieţii, preotul le cântă ca la mort şi sfinţeşte bucatele. Obiceiul se încheie cu o petrecere mare, ca la nuntă. Rar se întâmplă să dai mâna cu "mortul", să stai cu el la masă, să ciocneşti un pahar, să-l lauzi şi să şi audă, să te prinzi cu el la horă, fără să uiţi nicio clipă că eşti la pomana lui. "Mortul" să se bucure odată cu tine şi să privească moartea în ochi, cu credinţa că lumea cealaltă e la fel ca asta, dar cu oameni mai drepţi, că doar Iadul şi Raiul l-au trăit deopotrivă pe Pământ."

http://www.evz.ro/imagemanager/image...07/03mort2.jpg

Un obicei care, fara indoiala, este strain de randuielile bisericesti, si despre care am auzit, pentru prima data, citind un articol publicat in Evenimentul Zilei. Ce parere aveti? Ati mai auzit despre astfel de cazuri?

Pai daca dam curs la astfel de obiceiuri, n-ar fi exclus sa fim invitati nu la ziua de nastere a cuiva, ci la "pomenirea" de 3 luni, 6 luni, un an ... Vai de noi.

Ar trebui sa intervina episcopul locului.

Au ajuns oamenii sa faca toate ciudateniile !
Cum ar fi sa imi fac si eu o inmormantare, de curiozitate... sa stiu cum s'ar vedea din afara ?!
Doamne fereste !

Cine stie ce obiceiuri or fi pe acolo. Episcopul ar trebui sa verifice toate cazurile de genul asta.
Acolo unde nu sunt rele, unele pot ramane, insa asta cu "mortul", nu stiu.

Romanul are o relatie deosebita cu moartea. Ea e absurda, noi de ce n-am fi?

Stiam, fara temei liturgic, ca o inovatie, ca poti sa dai de pomana si pentru tine, legand acest obicei de un parastas al unuia dintre cei adormiti din familia ta. Dara sa faci si inmormantare????

In sudul tarii, la tara, sunt multe obiceiuri legate de inmormantare, parastase etc care nu se inscriu in invatatura si recomandarile Bisericii. Probabil sunt ramase din perioada precrestina, dar e curios cum in aproape 2000 de ani de crestinism n-au fost parasite.

Doamne fereste
 

Sint curioasa asa o fi invatat preotul la scoala despre inmormantare?
Mare mai e gradina ta Doamne!!!

Am auzit de acest obicei si intr-un fel il inteleg, partial evident!
In lumea apostaziata in care traim (mai ales in strainatate), este oare sigur, ca va fi cineva, care sa ne faca pomenirile si pomenile de peste an? Cu acest gand porneste cel, care face aceasta pomana. Chiar daca sfinteste preotul bucatele, sper totusi ca nu face si slujba de ingropaciune... ca ar fi prea de tot.
Va intreb: ce e de facut, daca nu avem pe nimeni, care sa cunoasca datinile si care sa faca pomenirile la biserica? Ce optiuni avem, pentru a ne asigura din timpul vietii ca vom fi pomeniti dupa plecarea noastra la Domnul?

Da, stiu ca se obisnuieste sa dai de pomana si pentru cei vii, dupa slujba de incheiere a sarindarului (pomenirile de 40 de zile pentru cei morti si pentru cei vii). Numai ca acestia nu sunt pomeniti la Parastas ci, la Te Deum-ul care se savarseste dupa Parastas. Chiar si acolo unde nu se savarseste Te Deum, cei vii sunt pomeniti in cadrul unei ectenii intreite.

Dar ce se intampla in cazul de mai sus este cu totul altceva.

Sinistru..