Despre Rai
 

Sfintii parinti spun ca raiul este locul unde sufletele dreptilor stau pana la judecata de apoi...Voi ce spuneti?Ce inseamna Raiul pentru voi?Cum va imaginati Raiul ?

Daca ne-am putea imagina Raiul ,care ar mai fi farmecul si surpriza sa?
Sfantul ap Pavel a urcat doar pana la al 3 lea cer ,si tot a auzit lucruri de negrait,pe care omul nu le poate duce.
Iar in psalmi ,David se roaga ca macar la usa cortului lui Dumnezeu sa fie primit .
Esential este nu cum arata Raiul ,ci macar de umbra zidurilor sale sa ai parte .
Pe mine m-a fermecat descrierea din Apocalipsa,chiar cu putine cuvinte facuta.
Acolo unde se spune ca nu va mai fi nevoie de luminatori ca soarele si luna,caci dreptatea lui Dumnezeu va lumina totul.

Splendoare, Adevăr, Dulceaţă: acestea sunt lucrurile pe care le vom întâlni acolo. Dar, oricât ne-am gândi, nu putem bănui nici măcar pe departe cum este fericirea raiului. Fiindcă nu putem decât să o comparăm cu feluritele fericiri pământeşti, care sunt trecătoare şi să spunem că este asemenea, dar netrecătoare: dar în acest caz greşim, fiindcă nu putem compara fericirea de pe pământ, care este naturală, cu fericirea din Cer, care este supranaturală. Deci, ele se deosebesc chiar mai mult în grad şi în fel decât în durată.
Cea mai mare fericire din rai este comuniunea neîncetată cu Dumnezeu. El este Lumina cea neînserată pe care o vom contempla în iubire fără sfârşit. Numai El satură, iar fericirea de a fi săturaţi de El este pregustată când ne împărtăşim. Dar Cristos Euharisticul are chip material, iar noi înşine avem percepţie ecranată de materie: bucuria Pregustării este limitată în timp, din cauza noastră şi a zbuciumului lumii. Cât de mare trebuie să fie bucuria Gustării în veci, când ne vom împărtăşi neîncetat şi de faţa Lui în toată maiestatea ei ne vom bucura !

Iată ce spune Apostolul despre acea fericire:
Ceea ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-a suit, ceea ce a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc.

În cuvinte simple, Sf Ambrozie al Milanului ne aminteşte că acolo este viaţa cea adevărată:
Vita est enim esse cum Christo; ideo ubi Christus, ibi vita, ibi Regnum. - Într-adevăr, viaţa este a fi cu Cristos: unde e Cristos acolo e viaţa, acolo e Împărăţia

Iar Sf Ciprian al Cartaginei o descrie astfel: Aceasta va fi slava şi fericirea ta: vei fi primit să-l vezi pe Dumnezeu, vei avea cinstea să fii părtaş la bucuriile mântuirii şi la lumina veşnică alături de Cristos, Domnul Dumnezeul tău, (...) te vei bucura în Împărăţia cerurilor, în comunitatea drepţilor şi a prietenilor lui Dumnezeu, de bucuriile nemuririi dobândite.

Un loc in care sper sa fim cat mai multi dintre noi intr-o buna zi.

NU cred ca Sfintii Parinti raman doar la aspectul spatial, pentru foarte multi Parinti raiul este o stare existentiala. Nu cred ca este recomandat sa ne imaginam raiul, personal imi place cum se exprima Apostolul Pavel: "Ceea ce ochiul nu a vazut, urechile nu au auzit, iar la inima omului nu s-a suit".

Desi voi folosi versurile unui poet 'pagan' as vrea si eu sa subliniez ca Raiul are atat o dimensiune interioara ,a sufletului,cat si una exterioara ,amandoua fabuloase si de nebanuit acum,ceva de genul:
"Du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele "
Dar cu toate acestea ,e ceva :"cu mult mai inalt,si mult mai curand"

Daca reusim sa scapam de nivelul zero al salii de asteptare, cred ca fara sa avem CORPUL cu noi sub nici o forma nu vom putea avansa prea departe si implicit vom ramine agatati ca niste anemone marine undeva in tubulaturile universului in drum spre acel CEVA.

Deci fara corp asa cum a plecat Hristos Ilie si Enoch( din cite stim NOI crestinii) nu vom putea ajunge prea departe.

Profunzimea inaintarii nostre catre Dumnezeu depinde direct proportional si mai mult ca orice, cu trezvia de care dam dovada pe pamint si "substanta" divina pe care o acumulam inainte de moarte.

Duhovnicia cred ca se acumuleaza cel mai eficient in perioada de virf energetic a vietii noastre. Daca nu apucam sa ne trezim devreme, de tineri, mai tirziu cind ne transformam in ceva asemanator ciinilor batrini care zac pe pres...nu mai avem vlaga pentru a mai face mare lucru pentru schimbarea noastra ca fiinta...si nu cred ca pupam nici o "intrevedere la nivel inalt"

Cine e paganul ?

Din ce imi aduc eu aminte, Nichita. Dar nu se poate spune ca a fost un pagan, de vreme ce a trait post Christum... :3:

Stiu ca o sa sune copilaresc,dar cand eram micutza,vreo 12 ani,am visat ceea ce imi parea raiul,inclusiv pe Dumnezeu.
Am fost condusa acolo de un cal alb,dupa ce am traversat o prapastie imensa,iar sus,cand am ajuns,era o gradina extraordinar de frumoasa,totul era desavarsit,florile,copacii si iarba parca erau pictate,iar undeva jos statea un batranel,inconjurat de copii.Era atata iubire,bunatate si pace acolo,incat nu imi mai doream sa fiu intr-un alt loc.Era un sentiment coplesitor,ceva ce nu simtisem niciodata aici.
Toata ziua aceea am fost urmarita de trairea pe care am avut-o in vis si imi parea rau ca ma intorsesem...
Spre rusinea mea,trebuie sa recunosc ca in perioada aceea ma rugam mai mult decat in prezent.
Stiu ca a fost o reverie,dar o pastrez si acum cu drag in suflet. :)