Cum se bucura omul curat?
 

Eu nu stiu cum sa ma bucur curat de ceva. Intotdeauna exista o parte urata a bucuriei mele: fie eu am facut ceva mai bine decat altcineva, fie este belsug, fie am reusit sa fac ceva pentru mine si apare egoismul. Cand si cum se bucura curat un crestin?

probabil ca atunci cand privesti multe alte lucruri pe care le consideri foarte importante pt tine, cu detasare, nemaifiind implicat egoismul.

Nu ne putem bucura curat de cineva sau ceva, atat timp cat nu privim curat. Este trist ca bucuria curata si sincera o mai intalnim, de regula, doar la copii si la unii oameni in varsta. In momentele in care ne bucuram cu adevarat, descoperim asadar copilul, sau, cine stie, batranul din noi.

Asta,probabil,pentru ca tindem mereu sa fim in competitie cu cei din jurul nostru,cand tot ceea ce ar trebui sa ne intereseze este sa fim in competitie cu propria persoana.
In ce sens spun asta,nu e vorba de o competitie reala,ci de o "crestere" spirituala,sa fim preocupati si constienti ca viata asta este un dar pentru ca noi sa putem evolua,sa descoperim in noi insine si sa daruim ce este mai bun in jurul nostru.
Din momentul in care vom constientiza asta vom intelege ca a ne compara vesnic cu cei din jur este un nonsens care poate duce la neliniste interioara,otraveste...niciodata nu vom putea fi cei mai bogati,frumosi,inteligenti,culti etc etc,intotdeauna va fi o alta persoana care va fi mai ceva,va avea mai mult decat noi etc.Si atunci,ce facem?Traim o nebunie care duce nicaieri...
Sa invatam sa dam ce este mai bun din noi,sa fim clipa de clipa prezenti si constienti de actiunile noastre fara a ne gandi la ce fac cei din jur mai prejos sau presus de noi si atunci ne vom putea bucura de realizari senini,linistiti,naturali.

Cred ca e un topic bun.
Se spune ca un crestin trebuie sa se bucure, sa fie vesel pentru ca nadajduieste in Dumnezeu. Dar eu personal gasesc acest lucru f greu de facut pt ca ma simt extraordinar de pacatos si cu cat citesc mai multe carti si ma informez cu atat ma judeca mai mult. Incerc sa scap de impatimiri dar, cum zicea V. Gafencu 'nici nu va inchipuiti ce grea e lupta cu pacatul', si atunci...simt pace dar nu si o bucurie vizibila pe mine. Si cu cat inaintezi trebuie sa fii mai smerit... atunci cum mai poti fi bucuros?! Cat despre altii, ma bucur cand aud ceva de bine despre ei, indiferent cine ar fi.

Ca o completare: Atunci cand ne vom bucura pentru binele celuilalt, cand nu vom privi cu invidie ori cu manie ca aproapele nostru este mai "bogat, frumos, inteligent, cult, etc.", atunci cand ne vom bucura pentru el, indiferent ca a luat o nota mai mare la examen sau are un servici mai bun, atunci cred ca putem spune ca ne bucuram curat.

Eu cred ca ar trebui sa ne bucuram dand slava lui Dumnezeu fara de care n-am avea izbanzi de nici un fel!

Doamne ajuta!