Familie sau Celibat
 

Va salut.

As dori sa stiu si parerile voastre referitoare la acest subiect.

Ce credeti ca este mai placut Domnului? Sa ne intemeiem o familie si sa avem copii sau sa ducem o viata infranata, fara a ne casatori sau intretine vreo relatie sexuala vreodata?

Ambele variante sunt placute lui Dumnezeu. Atata timp cat nu sunt egoiste.

Sfinţenia este plăcută foarte Domnului. Ambele căi, a fecioriei şi a căsătoriei, pot duce la sfinţenie.

Însemnând trăire asemenea îngerilor încă din timpul vieţii în trup, fecioria (călugăria) este prima în onoare şi este întâi pomenită.

Cu fiecare dintre noi, Dumnezeu are un plan. Pe unii îi cheamă la căsătorie, pe alţii îi cheamă la feciorie. Pe unii îi cheamă să-i fie preoţi ca să călăuzească Poporul Său, pe alţii îi cheamă să fie soldaţi ai Săi în lume. Important este să discernem care este chemarea Domnului pentru noi ? Spre călugărie sau spre căsătorie ? Spre preoţie ori spre laicat ? Acest discernământ are nevoie de multă rugăciune şi de citirea semnelor chemării într-o parte ori în alta.

Iar semnele chemării acestea sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă. Trebuie să cercetăm inima noastră, golind-o mai întâi de cele ale noastre ca să se umple de Cristos, apoi, după curăţire, cercetând ce ar dori El de la noi
-mai apoi, o înzestrare corespunzătoare. Este evident că Dumnezeu nu poate să ne cheme într-o direcţie fără a ne da şi mijloacele de a urma chemarea Sa. Nu ne cere lucruri imposibile.

În cazul meu, semnele mi-au arătat că mă cheamă spre laicat şi căsătorie:
- de copil am simţit multă bucurie să aud cântări la biserică şi, mai ales, preoţi cântând frumos Domnului. Dar eu, neavând de loc voce, ci, atunci când cânt, auzindu-se ca şi când un măgar ar încerca să cânte, mi-a fost clar că nu mă cheamă spre preoţie.
- puternicul impuls sexual care s-a manifestat dintotdeauna, pe care nu fără efort şi rugăciune îl strunesc ca să rămână în cadrul căsătoriei, mi-a arătat că, pentru mine, călugăria nu ar fi potrivită.

Ori casatorie ori calugarie. Calea de mijloc nu exista.

Doamne juta

:24:........

eu cred ca infranarea.

Si eu de asemenea ca gandeam ca viata infranata este mai placuta Domnului, caci nu oricine o poate realiza, mai ales in ziua de astazi.

Multi isi pot intemeia o familie, insa cu toata degradarea ce se afla in societatea de astazi, greu mai poti sa ai cugetul neintinat de scarbele acestui veac. Caci la orice colt de strada poti primi ispite. Nu mai poti intra pe Internet fara sa vezi anunturi cu femei decoltate sau altele...

Nu mai poti sa dai drumul la televizor fara sa se iveasca un post in care destrabalarea este un subiect de discutie.

Si din pacate, asta incepe din copilarie, de la scoala. In ziua de azi, copiii ce nu se comformeaza destrabalarilor si desfranarilor sunt priviti ca pe niste ciudati. "Cum sa nu te uiti la filme porno? Esti vreun ciudat?", "Dar cum sa nu te masturbezi? Ai vreo afectiune?", "Cum sa nu te uiti la femeie ceea ca doar vezi ce atragatoare este, esti cumva pe invers?"

Infranarea este deci, o virtutie, pe care trebuie sa o staruim cat mai mult posibil.

Dar cum ramane cu "mai bine sa-ti iei femeie decat sa arzi"?Placute Domnului sunt toate cele de folos atata timp cat sunt facute cu buna masura.

Intr-adevar. Avem de ales intre calea obisnuita dar "sigura" a casatoriei sau calea dulce dar "primejdioasa" a infranarii.

Sincer sa fiu,cred ca amandua sunt primejdioase.Vezi tu,iti spun din proprie experienta,de cand m-am insurat n-am mai tinut nici un post,cu femeia alaturi iei seara o decizie si nu siu cum se face ca pana dimineata gasesti o mie de motive sa anulezi decizia primara.Eu am lasat tutunul,alcoolul dar nevasta...Si de o parte si de alta lupta e mare.Este parere personala,nu cunosc viata de calugar.Ma gandesc la ce spui tu,sa ne imaginam ca dintr-o data toata lumea se abtine,nu se mai nasc copi si toti la cer(presupunand ca nu fac alte greseli) deci...Raiul.