Cuvantul AMIN
 

In Biserica suntem de multe ori pusi in situatia de a da raspunsul Amin. Acest cuvant, care se traduce "Asa sa fie", nu e un raspuns pentru a incheia cuvintele preotului. E mai mult decat atat. Amin e un cuvant prin care ne dam consimtamantul pentru cele rostite inainte, le dorim sa fie ale noastre.

E un cuvant care implica miscarea noastra ca trecere de la cele vechi la cele noi, de la "aceasta lume" in "lumea ce va sa vina". Acest "amin" decide soarta naturii umane.

De exemplu cand preotul spune "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", ni se descopera faptul ca noi suntem chemati sa calatorim spre Imparatia cerurilor. Iar noi prin Amin, ne dam acordul pentru aceasta calatorie.

Amin este un alt nume al Fiului Lui Dumnezeu:

Apocalipsa 3, 14
"Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:"

Tatal a binevoit, Logosul (Ratiunea si Cuvantul) a gandit zicand "Să fie!" si Duhul Sfant a savarsit proiectul zidirii.

Iisus Hristos incepe de obicei cu "Amin" cuvintele Sale din Scriptura, pe cand noi sfarsim rugaciunile prin "Amin", pentru ca:

Marcu 11, 24
"De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea."

Dintr-un comentariu al Parintelui Galeriu retinem ca in anumite editii ale Sfintei Scripturi versetele 23, 24- capitolul 5 din Evanghelia lui Ioan sunt traduse - Adevarat, adevarat= amin, amin zic voua.
Cu alte cuvinte Mantuitorul isi incepe cuvantarile prin marturisirea adevarului- aratand ca ceea ce ne spune este cunoscut prin atotstiinta Sa, ne mai fiind o distanta de timp sau de spatiu, asa cum se intampla in cazul omului limitat.

Acel "Fie mie dupa cuvantul Tau, Doamne!" rostit de Maica Domnului in momentul Bunei Vestiri, dandu-si consimtamantul in Taina Intruparii Mantuitorului, anticipeaza intrucatva "Amin-ul", pe acel "Asa sa fie!", pe care noi il rostim in Biserica.

Hristos nu da buzna, incalcand libertatea noastra. El Se salasluieste in noi dupa ce insasi modul nostru de existenta devine "Amin".

"Amin-ul" rostit cu buzele nu este altceva decat confirmarea si marturisirea acestui "Amin" de taina al persoanei noastre.

Frumoase și folositoare gânduri!

În facultate aveam un coleg cu un simț al umorului teribil, un om capabil de reacții spontane și ingenioase în situații dintre cele mai puțin vesele. Când a întrebat ce înseamnă cuvântul ”Amin”, el a răspuns candid dar foarte serios: ”așa o fi”.......
Lăsând gluma la o parte, mai adăugăm celor spuse până acum doar că ”amin-ul” este pecetea credinței noastre la rugăciune, mărturisire, cateheză sau o dorință inimii bineplăcută Domnului. Pentru ca harul să pătrundă în ființa noastră și voia Domnului să se manifeste deplin, spunem ”amin” deschizând ușa binecuvântărilor de sus care așteaptă adeziunea libertății noastre ca să desăvârșească lucrarea sfințitoare. Un ”amin” din adâncul inimii aproape că-l conține și pe ”vino Doamne Iisuse acum și pururea ....”

Este frumoasa cugetarea ta si aceasta demonstreaza ca trebuie sa fim atenti si sa incercam sa patrundem cat mai mult sensurile cuvintelor in timpul slujbelor.

Un alt sens al cuvantului Amin este impartasirea in duh cu Hristos.

De fiecare data cand rostim acest cuvant cu buzele sau cu mintea, sau cand il auzim in biserica, sa ne unim cu Hristos in inima si cugetul nostru.

Pentru ca Hristos este statia finala a calatoriei noastre.

Aceasta ne apropie cu viteza mare de Cel mult dorit, scurteaza drumul si pogoara repede fericirea in adancul inimii.

Domnul sa te binecuvinteze. Amin!