Cine a inventat iadul?
 

A afirmat vreodată Biblia că există un LOC ca iadul? În Vechiul Testament nu există vreun loc de “damnare eternă”. Există Sheol, unde oricine va ajunge, indiferent că este un om păcătos sau virtuos. Acest Sheol este o lume subterană întunecată, un loc totuşi neutru, asemănător cu Hades din mitologia grecească. De aici va începe şi harababura. Atunci când textul din limba ebraică a fost tradus în greacă, Sheol a fost înlocuit cu Hades. Apoi, cu timpul, s-a accentuat credinţa că în Hades ajung doar oamenii păcătoşi.
Aşadar, până acum avem două nume diferite pentru iad: Sheol şi Hades. Să-l introducem pe al treilea: Gheena, locul în care învăţăturile creştine de la începuturi spun că vor ajunge cei păcătoşi, după ce vor fi judecaţi. Originea cuvântului se referă la “Valea lui Hinnom”, o locaţie situată la sud de Ierusalim, acolo unde focurile ardeau neîncetat şi unde anumiţi oameni erau sacrificaţi şi oferiţi ca ofrandă zeilor cananiţi. “Apocalipsa lui Ioan” a mers ceva mai departe, afirmând că oamenii păcătoşi vor fi aruncaţi într-un “iaz de foc”.
Deci, până acum n-a existat nicio referinţă la “iad”. Acest lucru s-a întâmplat odată cu traducerea Bibliei în limbi moderne europene, ca engleza, germana sau româna. În multe locuri, Sheol, Hades sau Gheena au fost traduse ca “iad”.
Teologii şi filosofii încă mai dezbat dacă iadul reprezintă un loc fizic sau o stare a minţii, iar, dacă este un loc fizic, atunci sufletele sunt arse pentru eternitate? Unii afirmă că referinţele Bibliei la “distrugerea eternă” şi la “cea de a doua moarte” însemnă că sufletul unei persoane este distrus, şi nu torturat. Teologul Clark Pinnock se întreba, pe bune dreptate, în revista “Criswell Theological Review”: “Cum ar putea creştinii accepta un Dumnezeu de o asemenea cruditate, care ar accepta o tortură eternă asupra creaturilor sale”? Adica, in cazul in care ai trait 40 de ani, sa presupunem, si ai facut greseli si pacate vei fi torturat o vesnicie? Nu e cam prea mare pedeapsa asta pentru cativa zeci de ani care la nivel cosmic reprezinta o fractiune de secunda? Acelaşi teolog afirmă că un Dumnezeu care ar face aşa ceva, s-ar asemăna mai mult cu Satana. Un alt cercetător al Bibliei, Philip Hughes, afirmă că credinţa într-o pedeapsă eternă e mai mult legată de mitologia greacă decât de Biblie.
Dar să nu credeţi că iadul e o invenţie doar a creştinismului; multe alte religii au propriul lor iad. În islamism, de exemplu, există un “crater de foc”, în hinduism întâlnim 21 de iaduri, pentru a arde kharma rea, iar în budism, drumul spre Nirvana e pavat de iaduri. Să nu uităm că jainismul, o altă religie importantă a lumii, are numai puţin de… 8,4 milioane de iaduri!

Te rog foarte mult sa cauti perspectiva ortodoxa asupra iadului, aceea pe care ar trebui sa o cunoasca orice crestin-ortodox. Eu am citit recent un text luuuuuuung, in limba engleza insa, care lua in discutie perspectiva apuseana, legalista, asupra iadului, si cea rasariteana, care e cu totul altceva.

Din Vademecumul ortodox aflam ca in iad, pe langa chinul moral, patimile noastre sunt exacerbate la maximum de catre demoni, imposibilitatea de a le mai satisface ca in viata pamanteasca devenind un groaznic chin.

Chinurile iadului nu-L au pe Dumnezeu drept cauza, ci pe noi insine -- Sf. Vasile cel Mare.

.. tot asa dragostea lui Dumnezeu ii va face foc si mai stralucitor pe cei care ard si acum de iubire pentru El si ii va parjoli pe cei reci in credinta. Diferenta va fi facuta numai de catre cei care primesc dragostea Lui arzatoare.

Sfintii Parinti insista asupra faptului ca Dumnezeu este prezent peste tot cu iubirea Lui, deci ii iubeste si pe cei ajunsi in iad, dar tocmai dragostea Lui, carora ei ii raspund cu ura, lor le devine chinuitoare.

--

Lucrul asta pare linistitor in aparenta, dar nu este.. Faptul ca intr-un fel, poarta iadului e inchisa pe dinauntru, si ca Doamne fereste, s-ar putea sa fie mila, sa fie dreptate, sa fie dragoste si eu din cauza impietririi, mandriei si razvratirii mele sa nu le pot primi, condamnandu-ma singura la iad ..

Mai e si problema intunericului cel de dinafara, nu ma bag, nu stiu, dar poate sa fie intunericul cel de dinauntrul nostru, cand nu Il lasam pe Dumnezeu sa intre, nu stiu.

Oricum partea cutremuratoare este ca ... ne-o facem cu mana noastra.

Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti.

Iadul e absenta lui Dumnezeu,de care ne lipsim incepand din aceasta viata,prin propria vointa.

In forma lui populara sa-i spunem, a fost "inventat" de catre evreii din vechime care vedeau in iad un loc numai bun pentru paganii si strainii nu tot atat de "sfinti" ca si ei, numai ca Mantuitorul le-a cam dat de gandit ca acolo nu se ajunge pe baza de etnie, apartenenta religioasa.

Repet... In Vechiul Testament nu se pomeneste de un loc de condamnare eterna. Insusi Dumnezeu pedepsea evreii sau alte popoare. Deci, daca in V.T. nu exista conceptia de iad cum de s-a format ulterior? Si inca o data o sa mai pun intrebarea: daca un om traieste cativa zeci de ani si face greseli crede cineva ca va fi chinuit o vesnicie pentru acei cativa ani egali cu zero la nivel cosmic? Ce sunt 40, 50, 60 de ani de viata fata de 1 miliard de ani? Dar fata de 10 de miliarde de ani? E vorba de o VESNICIE!!! Deci ceva cu o varsta imposibil de masurat, etern. Isi poate cineva imagina ca Dumnezeu are o astfel de gandire? Oare acest mod de razbunare nu se aseamana mai mult mintii umane? Ma indoiesc ca cineva atat de creativ si capabil de iubire ce nu poate fi perceputa in totalitate de mintea limitata a omului poate fi atat de rea, de distructiva.

Poate cu un picior in afara topicului, dar cred ca e important:

1. Este in firea lucrurilor ca omul nu are o problema de ordin legal cu Dumnezeu. Natura problemelor noastre nu tine de judiciar. Universul nu este o instanta de judecata.


2. Hristos nu a venit sa ii faca pe oamenii rai buni, ci sa ii faca pe cei morti - vii. Aceasta inseamna ca natura problemelor noastre nu este una morala ci una existentiala sau ontologica. Avem o problema care este inradacinata in insasi natura existentei noastre (cazute), nu in comportamentul nostru. Comporamentul bun nu va corecta aceasta problema.



3. Fiintele umane au fost create pentru a trai in comuniune cu Dumnezeu. Nu suntem facuti sa traim ca indivizi autosuficienti, caracterizati de capacitatea noastra de alegere si decizie. Suntem fapturi pentru comuniune, nu pentru consum.



Astfel, daca vrem sa traim in aceasta comuniune, ne vom stradui sa ne rugam, nu ca o datorie morala, ci ca insusi modul nostru de existenta. Ne rugam, postim, facem milostenii, ne marturisim, ne impartasim, nu pentru a deveni oameni mai buni, ci pentru ca, daca neglijam aceste lucruri, vom muri. Si moartea va fi inceata, caracterizata de disolutia progresiva a ceea si cine suntem.




Cred ca multi dintre noi avem acea perspectiva "judiciara" asupra pacatului iar in articolul acela pe care il citisem scria chiar ca aceasta perspectiva domina in teologia apuseana si ca e motivul pentru care si infloreste ateismul acolo, ca o reactie fireasca impotriva unui Dumnezeu care sta cu ochii pe noi si ne sanctioneaza toate derapajele morale (legale).

Citeste ce ti-am scris si linkul dat de Scotianul.
Nu Dumnezeu e raspunzator pentru Iad, ci noi insine.
Nici macar nu cred ca are rost sa ne exprimam la diateza pasiva, ca vom fi chinuiti, noi, victime pasive.. da click pe linkul de mai sus.

Ia uite-aici:
Iadul e un dublu rau: vointa de a savarsi pacatul si durerea neputintei de a-l savarsi. E o atasare la pacatul ce nu mai poate fi savarsit material si deci un refuz de cautare a bunurilor spirituale. Prin neputinta omul e scos chiar si din relatia cu lucrurile, sau dintr-o relatie egoista, trecatoare, cu alta persoana. Toate legaturile lui cu realitatea ii sunt taiate. El duce o existenta fantasmagorica, de cosmar. E inchis total in groapa singuratatii. Numai demonii si poftele sale il musca asemenea unor serpi. Se poate spune, ducand mai departe aceasta idee, ca subiectivitatea sa crescuta monstruos il face sa nu mai vada realitatea altora. Nu mai poate avea nici macar contacte patimase, fugitive, cu ei. Imaginatia sa subiectiva acopera si realitatea obiectelor, caci le socoteste prea modeste pentru imaginatia sa. El cade intr-un fel de existenta de vis in care totul se haotizeaza intr-un absurd fara nici un sens, fara nici o consistenta, fara nici o cautare de iesire din el, fara nici o speranta de iesire.

Pai eu cred ca inceputurile iadului pot fi inca din viata aceasta.. daca ne gandim la sexualitatea exacerbata de exemplu, ale carei ramuri fantasmagorice pot depasi inca din cursul acestei vieti posibilitatile reale de satisfacere, escapismul in lumi imaginare, ignorandu-i pe ceilalti etc.. si toate astea avand potentialul de a se amplifica la infinit.

Dumnezeu sa aiba mila de noi toti.

Dar de ce nu puneţi problema invers ? Ia să o punem invers, să vedem ce iese.
Păi este "normal" ca, dacă un om trăieşte câteva zeci de ani şi urmează legea lui Dumnezeu, crede cineva că va fi răsplătit o veşnicie pentru cei câţiva ani egali cu zero la nivel cosmic ? Ce sunt 40, 50, 60 de ani de viaţă faţă de 1 miliard de ani ? Dar fata de 10 de miliarde de ani? E vorba de o VESNICIE!!

Deci ? Cine a inventat Raiul ? Oare chiar scrie în Biblie despre Rai ? Nu, nu cred că Dumnezeu ne-ar putea da o asemenea răsplată pentru atât de puţin. Precis e ceva inventat de oameni.

Cred ca esti prea subtil pentru el....