Multumesc, Negroponte, pentru trimiterea respectiva si ma bucur ca ai atins acest capitol din Biblie. Este adevarat ca in perioada timpurie a crestinismului se obisnuia ca femeile sa nu se tunda, deci sa aiba parul lung. In plus, asa cum am vazut prin anumite filme bazate pe documente si care redau atmosfera acelor ani, oamenii obisnuiau sa isi acopere capul cu bucati mari de panza, atat femeile cat si barbatii. De aceea cred ca s-a impus o regula pentru vremea aceea, ca in biserica crestina femeile sa stea acoperite, iar barbatii descoperiti.

In zilele noastre, lumea civilizata are alte norme de decenta exterioara. Se poarta in egala masura parul scurt dar si lung, atat la femei cat si la barbati. Se spune ca noi femeile sa nu ne rugam sau sa intram in biserica cu capul descoperit. Atunci intreb si eu, cum in vremea noastra obiceiul este ca sa nu ne punem nimic pe cap, inseamna ca nu putem sa spunem o rugaciune pe drum sau in orice alta imprejurare, pentru ca nu avem capul acoperit?! Trebuie deci sa uitam voit de Dumnezeu numai pentru asta?! Iar cand mergem la biserica si ne punem batic pe cap, noi care umblam 99% din timp cu capul descoperit, asta nu miroase a prefacatorie, nu inseamna adevar de fatada?!

Stiti, era pe vremea lui Titu Maiorescu (parca) o miscare care a fost denumita "forme fara fond" si care a fost condamnata pentru ca era lipsita de esenta. Sa nu cadem si noi in capcana formelor fara fond. Doamne ajuta!