[COLOR=#ff0000]ÎNGRIJIREA COPIILOR ESTE O NEVOINŢĂ[/COLOR] Pe „Negruţa” s-o întărească Domnul. Să nu privească îngrijirea micuţei ca pe o sarcină pusă în cârca ei de oameni şi împlinită pentru oameni, ci ca pe o lucrare încredinţată de Domnul însuşi şi bineplăcută Lui. Să caute spre Domnul şi să îi spună în conştiinţa sa: „Pentru Tine, Doamne, fac asta. Ajută-mi şi primeşte cu bunăvoinţă această osteneală”.
[COLOR=#ff0000]
DESPRE POVAŢA
PE CARE TREBUIE S-O DEA O MAMA
FIICEI SALE ARŢĂGOASE[/COLOR]
Îmi pare foarte rău că „Negruţa” e arţăgoasă… Trebuie s-o învăţaţi să deprindă stăpânirea de sine. Faceţi precum urmează: când iese la iveală această neputinţă a ei, să nu-i spuneţi nimic, fiindcă si Dumneavoastră sunteţi puţin neliniştită atunci, iar ea e tulburată, în starea aceasta, nimic din ce-i veţi spune nu va avea vreo urmare bună. După ce vă veţi linişti amândouă (în aceeaşi zi sau în cea următoare), spuneţi-i cu dragoste de mamă: „Vrei să fii cea mai înţeleapta fată ? Niciodată nu-ţi îngădui slăbiciunea de a-ţi da drumul la gură sau de a face vreo mişcare care arată că în sufletul tău e neorânduială… Asemenea ieşiri te înjosesc întotdeauna şi dovedesc că nu te poţi stăpâni. Mă doare să văd la tine asta. lubindu-te, îţi doresc să fii desăvârşită întru totul, lucru care nu-i complicat deloc. Fă aşa: când sufletul tău începe să se mişte spre tulburare, potoleşte această mişcare, şi de-abia apoi spune şi fă ceva - iar câtă vreme eşti tulburată, taci”…
Câteva experienţe nu cu totul reuşite vor duce, poate, la unele reuşite… Vă doresc din tot sufletul spor în toate.
Mântuiţi-vă! Binecuvântează, Doamne!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE O MAMA
CE MERGE ÎN VIZITĂ LA CUSCRI[/COLOR]
Înarmati-vă cu răbdare şi - lucrul principal -puneţi-vă lege să nu le băgaţi în seamă ieşirile sau ce vor mai născoci acolo.
Domnul să vă ajute!
Fiicei transmiteţi-i închinăciune şi binecuvântare ! îi doresc să aibă înţelepciunea lumească, dar nicidecum în paguba înţelepciunii duhovniceşti. Fără credinţă nu e nici linişte, nici rânduială în viaţă. Mântuieşte, Doamne!
[COLOR=#ff0000]DESPRE NECAZUL UNOR PĂRINŢI
CE SI-AU PIERDUT COPIII[/COLOR]
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au luat zece copii deodată… Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”, încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa.
Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere: credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede”.
Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare”. Iar Dumneavoastră vă chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească.
Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan