[COLOR=#ff0000]EDUCAREA COPIILOR- LUCRU PLĂCUT LUI DUMNEZEU[/COLOR]
V-aţi luat sarcina cea bună şi preabună de a creste o orfană. Degeaba vă neliniştiţi pentru faptul că uneori plânsetul copilei vă distrage de la rugăciune, trăgându-vă, spuneţi, „de la lucrul lui Dumnezeu la un lucru străin de Dumnezeu”. Amândouă sunt lucrurile lui Dumnezeu: lui Dumnezeu îi place când copiii Lui îşi tind spre El ochii la rugăciune, dar nu îi place mai puţin atunci când unii dintre copiii Săi iubiţi dau zor să îngrijească alţi copilaşi ai Lui. Aşadar, nu vă tulburaţi. Rugându-vă, săvârşiţi lucrul lui Dumnezeu, iar îngrijind copila faceţi acelaşi lucru.
Dumnezeu vă priveşte cu aceeaşi înduioşare şi când vă rugaţi, şi când purtaţi grijă de micuţă. Este foarte bine că iubiţi prunca. Dragostea Dumneavoastră îi hrăneşte nemijlocit sufletul, încât nu simte că n-are mamă. Rămâneţi în această aşezare sufletească.
[COLOR=#ff0000]RODUL ÎNGRIJIRII DE UN ORFAN[/COLOR]
Cu privire la osteneala îngrijirii micuţei este drept gândul Dumneavoastră că ea v-a fost încredinţată de Dumnezeu. Şi Domnul vă va răsplăti. De altfel, şi micuţa vă va putea răsplăti. Când va mai creşte, va fi legată de Dumneavoastră ca de o mamă, şi ca atare vă va fi ascultătoare… iar Dumneavoastră îi veţi fi stareţă. Iată şi umbra unei viitoare mănăstiri.
[COLOR=#ff0000]POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ CARE [/COLOR]
[COLOR=#ff0000]VREA SĂ INTRE ÎN MĂNĂSTIRE[/COLOR]
Atâta vreme cât educaţia fiului Dumneavoastră nu a fost încheiată şi el nu e la casa lui, nu puteţi afla odihnă în mănăstire.