Citat:
Īn prealabil postat de sherlock_holmes
Inchipuirea lucreaza cu multa putere in cei amagiti prin “parere”, ... ea alcatuieste intotdeauna parute stari duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus (”Urmarea lui Hristos”
a lui Thoma de Kempis, cartea 2, cap.8), launtrica impreuna-vorbire cu El (”Urmarea”, cartea 3, cap.1), descoperiri tainice (”Urmarea”, cartea 3, cap. 13), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere mincinoasa despre sine si despre nevointa crestina, zideste īndeobste, un fel mincinos de a gāndi si o īntocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la īnfierbāntare si extaz.
...
Smerenia mincinoasa orbeste omul in asa hal, ca il sileste nu numai sa creada ca e smerit si sa dea de inteles celorlalti ca este astfel, ci sa o spuna deschis, propavaduind-o cu mare glas. ("Urmarea lui Hristos", cartea III, cap.2).
|
Haideti sa analizam capitolele cele mai periculoase mentionate mai sus. Pentru ca eu nu gasesc gresite invataturile de mai jos si nu consider ca autorul se face vinovat de acea subtire parere de sine, falsa smerenie si cum ii mai ziceti voi. S-ar putea ca voi sa contraziceti un Sfant al lui Dumnezeu si asta n-ar fi bine.
Eu cred ca unii oameni pot sa raspunda sincer si afirmativ la intrebarea: Il urmezi tu pe Hristos? Pasesti tu pe calea lui? Raspunsul poate fi dat fara pic de mandrie, de parere de sine, ci simplu si smerit: Da, incerc sa ma mentin pe linia de plutire, urmand Invatatorului, cu ajutorul harului Sau. Deci, daca autorul pare ca se lauda pe sine, nu-i neaparat sa fie asa. Daca da sfaturi, sa dea, ca si altii au dat. E plina literatura de Sfinti Parinti, dar pe ei nu-i criticati... Este foarte interesant cu cata usurinta judecati astfel un om care s-ar putea sa va priveasca din Cer in momentul asta!
Astept sublinierile voastre (va rog sa nu dati reply la tot textul, ci sa copiati doar fragmentele "ratacitoare") si le vom comenta impreuna.
Cartea II, cap. 8:
Capitolul VIII
BUNATATEA PRIETENIEI LUI ISUS
1. Cīnd Isus e līnga tine, totu-i bine, nimic nu pare prea greu; cīnd Isus lipseste, totul devine dusmanos. Cīnd glasul lui Isus nu rasuna īn suflet, orice mīngīiere e nalucire; cīnd Isus rosteste chiar si numai un singur cuvīnt, sufletul simte o mare alinare. Nu oare de aceea Maria Magdalena s-a sculat īn picioare din locul unde statea si plīngea, de īndata ce Marta a vestit-o: Īnvatatorul e aici si te cheama (In 11, 28)? Fericita clipa cīnd Isus soseste sa cheme sufletul omului de la lacrimi la bucurie! Cīt de searbad si amar e totul cīnd Isus e departe! Ce nebunie si ce zadarnicie sa-ti doresti orice īn afara lui Isus! Īntr-adevar, paguba mai mare n-ar fi, chiar daca ai pierde īntreaga lume.
2. Caci ce-ar putea, la urma urmei, sa-ti aduca īn dar lumea aceasta, īn lipsa lui Isus? A fi fara Isus e chin de iad; a fi cu Isus īmpreuna e un dulce paradis. Cīt timp Isus este cu tine, nici un potrivnic nu va putea sa-ti aduca nici cea mai mica atingere. Cel ce gaseste pe Isus, afla o comoara minunata, mai mult chiar: lucrul cel mai de pret de pe lume; cel ce pierde pe Isus, pierde nemasurat de mult, mai mult, de netagaduit, decīt lumea īntreaga. Īn cea mai lucie dintre saracii se afla sufletul strain de Isus; cel mai bogat om de pe lume e cel care se bucura de Isus īn toate zilele vietii sale.
3. Mare destoinicie sa stii sa-l ai mereu pe Isus aproape, mare īntelepciune sa stii sa nu-l īnstrainezi de la tine. Fii smerit si iubitor de pace si Isus va fi mereu cu tine. Fii evlavios si blīnd si Isus va sta vesnic alaturi de tine. Usor poti alunga pe Isus si, astfel facīnd, sa-i pierzi harul, atunci cīnd inima te īmpinge spre lunecusul lucrurilor din afara. Dar, te īntreb, daca Isus va fi īnstrainat de tine si īl vei pierde, la cine oare vei alerga, la ce prieten vei putea cauta si afla īntelegere? Fara caldura unei prietenii, nimeni nu se poate bucura de multumire īn viata; dar daca nu Isus va fi pentru tine prietenul cel mai bun, vei fi cuprins pīna la urma de alean si de amaraciune. Ar fi, asadar, nesabuit sa te īncrezi īn altcineva, īn orice alta faptura sa-ti cauti fericirea. Mai curīnd lumea īntreaga sa ti-o pui īmpotriva, decīt sa aduci jignire Domnului Isus. Din toti cei ce īti sīnt dragi, Isus sa fie asadar cel mai drag, singurul si cel mai scump inimii tale.
4. Iubeste pe toti oamenii pentru Isus; pe Isus, īnsa, iubeste-l pentru sine. Isus singur se cuvine iubit īntr-un chip aparte, caci e singurul bun si credincios, mai presus decīt tot ce ti-ar putea darui vreo alta prietenie. Pentru Isus si īn Isus sa-ti fie dragi nu numai toti ceilalti prieteni, dar si dusmanii; pentru toti roaga-te, ca toti oamenii sa-l poata cunoaste si iubi la rīndul lor. Nu tīnji sa fii drag oamenilor si īncondeiat cu vorbele lor de lauda: iubirea si lauda se cuvin lui Dumnezeu, si nimeni nu i se poate asemana īn vreun fel īn aceasta privinta. Nu dori sa fii cel dintīi īn inima nimanui, nici nu da īn inima ta īntīietate nimanui; Isus mai presus de orice sa fie stapīnul inimii tale, ca si al inimii tuturor oamenilor de bine.
5. Fii curat si liber īn sufletul tau, scutura orice piedica din partea fapturilor. Se cuvine sa te lepezi de toate si, cu inima curata, sa te daruiesti lui Dumnezeu, daca doresti cu adevarat sa gusti cīt de bun este Domnul (Ps 33, 9). Dar nu vei ajunge niciodata aici, daca nu te vei lasa calauzit īn voie de harul dumnezeiesc, parasind si lepadīnd totul, ca, de unul singur, sa te poti uni cu Dumnezeu singur. Īn clipa cīnd harul lui Dumnezeu coboara asupra sufletului, omul devine puternic īn toate privintele; dimpotriva, cīnd harul īnceteaza sa-l obladuiasca, omul devine subred si sarman si, astfel, cade prada usoara tuturor urgisirilor. Īn astfel de īmprejurare nu deznadajdui īnsa si nu-ti pierde cumpatul, ci īmbratiseaza cu seninatate vointa lui Dumnezeu īnfruntīnd clipele amaraciunii, pentru marirea lui Isus Hristos; caci dupa viforul iernii vine vara, dupa noapte, lumina zilei si dupa furtuna, vreme buna.
Cartea III, cap. 1, 2 si 13
Cartea III: Despre mīngīierea launtrica
Capitolul I
CUVĪNTUL DOMNULUI VORBESTE ĪN SOAPTA SUFLETULUI CREDINCIOS
1. Auzi-voi ce va grai īntru mine Domnul Dumnezeu (Ps 84, 8). Ferice de sufletul care aude glasul Domnului rasunīnd īntr-īnsul, si care soarbe cuvintele mīngīierii de pe buzele Domnului. Ferice de urechile pururi deschise soaptelor lui Dumnezeu, ferice de cei ce stiu sa nu se sinchiseasca de susotelile lumii. Fericiti, de asemenea, cei care nu-si apleaca urechea la rostirile ce rasuna īn afara si care, dimpotriva, iau aminte la glasul ce povatuieste sufletul. Ferice de ochii care-si īnchid pleoapele pentru cele din afara, ca sa-si atinteasca mai bine privirile asupra celor din launtru. Ferice de cei care patrund lucrurile dinauntru si care se straduiesc zi de zi, prin īndelunga pregatire, sa īnteleaga tot mai bine tainele ceresti. Ferice de cei ce-si consfintesc faptele si gīndurile Domnului, lepadīndu-se de toate lucrurile si piedicile lumii. Ia seama la toate acestea, suflete al meu, si pune zavor simturilor din afara, ca sa poti auzi cuvīntul Domnului si Dumnezeului tau rasunīnd īntru tine.
2. Iata ce zice Acela care te iubeste: Eu sīnt mīntuirea ta (Ps 34, 3), Eu sīnt linistea si viata ta. Fii alaturi de mine mereu si ai sa te bucuri de pace. Leapada-te de tot ceea ce este trecator si cauta lucrurile care nu pier. Ce altceva sīnt toate lucrurile si fapturile lumii acesteia, daca nu o nalucire amagitoare? Si la ce ti-ar putea folosi toate fapturile lumii, daca tu, suflete al meu, ai ajunge sa fii parasit de Parintele si Creatorul tau? Prin urmare, leapada-te de toate, ca sa te faci placut, īn credinta, Domnului si Ziditorului tau, si astfel sa poti ajunge la o fericire neīnselatoare.
Urmeaza si celelalte capitole: