Este simplu sa ne afirman negand vehement pe ceilaltzi, pe catolici, pe protestantzi, pe anglicani, pe sectanti, si este iarasi simplu a ne afirma prin a-i lua laolalta ca pe nishte prieteni buni, pe totzi creshtinii. Si nici nu trebuie sa faci nimic!
Putem accepta ecumenismul si numai pentru a fi in ton cu tolerantza asta trembitzata in toate locurile ca peste tot se zice democratzie, tolerantza, nediscriminare si altele asemenea, ... poi domnule astea sunt nimic, astea trebuiau sa le fi facut oamenii si in absentza lui Dumnezeu, astea sunt o simpla diferentza intre lumea animalelor junglei si lumea oamenilor junglei ca daca si unele animale au respect unele de altele, dar oamenii ... dar bag seama, ca Dumnezeu nu ne cheama la astfel de afirmari prin negare si nici prin unirea lor intr-una ca si cum iete domnule s-ar rezolva toate problemele ce ne invrajbesc, ca un panaceu... poi ne cheama la lucrari mult mai mari decat a ne comporta doar cu tolerantza sau doar la a slujii unei inchizitzii formale bisericesti... ca asta nu inseamna decat sa tacem, ori sa ramanem indiferentzi si impacati cu vecinul, cel de alta confesiune, chiar sa acceptam o nepasre vecina cu moartea... poi acest lucru nu este demn de Dumnezeu caci si paganii il faceau si il fac, este un lucru obisnuit, mediocru, gol, chiar trist, desi uneori are si roade pozitive aceasta mortificare, roade izvorate din ce este omul obisnuit, animalul docil, este ceva frumos, caci a fost creat de drepta lui Dumnezeu... dar totusi nu este aproape nimic... desi pare ca este totusi ceva este totusi putzin, este viatza obisnuita de urbe, ce se intampla intr-o aglomerare de indivizi, te stradui sa nu faci nimic, te stradui sa lipseshti, sa fi mort, sa taci, si acest lucru defapt nici nu trebuie sa-l faci ca si cum ai face ceva ca defapt straini suntem unii altora desi ai zice ca adunarile de oameni ar fi cam ca si adunarile dintre prieteni, nu domnule, desi strada e plina, totusi nu e nimeni pe strada... si straini si fara datorii suntem unii fatza de altzii si ai impresia ca la chermezele astea mondene sunt mai multzi oameni vii ... decat... in multzimile de oameni mortzi si straini pe care le promovam si le si aparam demni de o cauza mai buna,
Deci nu te uita prea mult CE zice acel cineva ci CINE zice, asha ne sfatuia marele Tziriac, vorba care o auzise de la tatal sau si pe care o respecta in general la intalnirile de afaceri pe care le avea cu altzi oameni sau cand il suparau unii ziaristi...si a zice este uneori echivalent si cu a scrie...
|