Imi amintesc ca prin ianuarie 2004, parintele ne-a dat niste canoane suplimentare si anume rostirea Rugaciunii lui Iisus de un anumit numar de ori. (de la 2000 la 7000 de ori, gradat dupa putinta fiecaruia), fiecaruia urmand sa-i slujeasca in lupta cu pacatul cu care se lupta atunci. Unii aveau acest canon de mai mult timp. De fapt, era un pretext pentru a ne deprinde cu aceasta rugaciune.

Atunci ne-a spus ca ,,unii vor fi incercati ca argintul". Cu amaraciune in glas ne-a spus de asemenea ca acesta rugaciune ne va ajuta mult in vremurile ce vor urma. ,,Ai pierdut rugaciunea? Ai pierdut cea mai puternica arma impotriva diavolului. " - spune adesea.

Cartea Sfantului Lavrentie i-a fost de mare ajutor parintelui. Crestinii si-au cumparat-o, au citit-o si dupa aceea i-au inteles altfel predicile parintelui. Caci multi auzeau pentru prima oara vorbindu-se deschis despre vremurile apocaliptice. Parintele voia sa ne pregateasca pentru a putea sa le infruntam mai ales prin post si rugaciune.

Multi au cerut binecuvantare sa renunte la carne, chiar si la oua si lapte. Nici parintele nu consuma carne, oua sau lactate, asa ca prin puterea exemplului reusea sa faca si astfel de minuni, adica sa-i transforme launtric pe fiii sai duhovnicesti prin post, rugaciune, si o atenta supraveghere a progresului duhovnicesc al fiecaruia in lupta cu pacatul, prin spovedanie deasa. Si gandurile trebuiau spovedite. Iar inainte de a primi Sfanta Impartasanie fiecare primea adesea un sfat ori o mustrare.

Ne recomanda ca atunci cand ne aflam in mijloacele de transport sa spunem rugaciunea inimii, nu sa citim rugaciuni din carti pentru a atrage atentia altora asupra noastra. Fara prea multa teorie ne convingea astfel ca rugaciunea trebuie sa fie in primul rand smerita. De aceea, cred ca si Sfintia Sa proceda la fel. Urma cu strictete randuiala monahala de rugaciune cuprinzand Ceasurile si acatistele, iar noaptea citea si Psaltirea. Spunea ca mintea trebuie sa fie indreptata permanent spre Dumnezeu in primul rand prin Rugaciunea lui Iisus. Iar crestinii, au privit aceasta rugaciune mai intai ca pe un canon, apoi multora le-a intrat in obisnuinta.