"
Icoana prea frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu
Un monah oarecare se linistea in muntele Eleonului. El avea o icoana prea frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu, în chilia lui, la care avea multa evlavie. Si I se ruga în fiecare zi cerand ca sa-l izbaveasca de dracul curviei. El avea atata razboi de la aceasta patima, ca nu-l lasa nici ziua nici noaptea si îl avea atat de biruit, incat se primejduia sa cada si în fapta.
Deci, indata ce se aprindea in inima lui vapaia aceea vatamatoare de suflet a spurcatei pofte, alerga la Sfanta Icoana, si rugandu-se in lacrimi, se prapadea sminteala trupului.
Desi bine vedea vrajmasul, cum cu ajutorul Nascatoarei de Dumnezeu, fratele se izbavea, el nu înceta, ci totdeauna il ispitea. Si intr-o zi, stand afara din chilie, i-au venit iarasi viclenele ganduri. Deci, vrand sa alerge catre rugaciune dupa obisnuinta lui, vazu cu ochii aratat pe diavolul, caruia ii zise: "Pana cand, vrajmasule al adevarului, vrei sa ma ispitesti? Nu ai cunoscut socoteala mea, cum ca nu ma supun? Pentru ce in zadar ma muncesti?"
Raspuns-a lui diavolul: "Eu pe multi altii mai imbunatatiti decat tine am biruit, si voiesc sa te fac si pe tine sa te biruiesti mai pe urma, caci nu ma lenevesc, nici alta slujba decat aceasta nu am. Insa daca vei face ceea ce iti voi zice tie, voi inceta sa te mai supar".
Iar acela a zis: "Ce voiesti sa fac?"
Raspuns-a lui dracul: "Cu inlesnire si putin lucru este ceea ce iti cer tie. Dar fa juramant, cum ca nu vei marturisi altcuiva, si iti voi spune".
Iar pustnicul, ca un om neinvatat si fara rautate ce era, pentru dorul ca sa se izbaveasca de acest fel de razboi, s-a jurat ca sa nu spuna altcuiva.
Deci, i-a zis lui vicleanul sarpe: "Sa nu te mai inchini de acum icoanei ce o ai în chilia ta; scoate-o pe dansa afara din chilie, si eu de acum nu te voi mai supara".
Iar monahul a zis: "Maine iti voi da raspuns pentru aceasta".
Dupa care dracul facandu-se nevazut, monahul se sfarama cu gandurile, nestiind ce sa faca din doua. Si avea mare necaz si scarba, mai ales pentru ca s-a jurat ca sa nu marturiseasca nimanui. Caci divalolul cel prea viclean s-a silit sa-i incuie usa, ca sa nu intrebe pe vreun dascal care sa-l invete despre greseala cea mai mica, sau cea mai mare dintre ele.
Insa in ziua aceea a venit iîn munte Avva Teodor Eliotul, care era iscusit in Sfintele Scripturi si deprins in faptele bune, din ispitele dracilor, si cati il intrebau luau mare folos sufletesc. Deci, ducandu-se si monahul cel inselat, i-a vestit lui pricina; iar Avva l-a canonisit greu pentru juramant, apoi i-a zis lui: "Nu stii cum ca vrajmasul nu scoate vreodata, pe cineva din pacat mare ca sa-l arunce in pacat mic, ci totdeauna in mai mare primejdie-l prapastuieste? Care mai mare faradelege este, decat ca sa nu te inchini Stapanei celei Prealaudate? Mai mic pacat este sa curvesti de mii de ori, decat sa te lepezi de Nascatoarea de Dumnezeu cea pururea Fecioara. Deci, sa nu asculti de acum mai mult pe vicleanul diavol, ci o roaga pe Dansa si Ea îti va ajuta, ca sa-l rusinezi pe el."
Dupa aceea plecand pustnicul de la Avva si ajungand la chilie, l-a întampinat dracul, zicandu-i:"O! Batranule rau, au nu te-ai jurat mie, ca sa nu spui nimanui orice iti voi zice tie? Sa stii ca pentru calcarea de juramant ai sa te muncesti, si eu nu voi inceta pana în sfarsit a te ispiti".
Iar calugarul a raspuns: "Vrajmasule al binelui, si preainrautatitule, ori curvar de voi fi, ori jurator stramb, nu ma vei judeca tu, ci numai Dumnezeu si Stapanul, Fiul pururea Fecioarei, de care zici sa ma lepad. Insa eu nu te voi asculta. Si acum poti sa faci cu mine ce vrei; darul Ei imi va ajuta si ma va izbavi de ispitele si cursele tale".
Atunci dracul s-a facut nevazut, iar monahul facand o iconita mica, dupa chipul Icoanei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe care o avea in chilie, o purta cu el totdeauna. Si de atunci n-a mai putut sa-l supere vicleanul, ci a petrecut toata viata lui cu fapte bune, si s-a invrednicit fericirii celei ceresti, pe care sa dea Bunul Dumnezeu ca si noi toti sa o dobandim, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia I se cuvine slava în veci, Amin."-MINUNILE MAICII DOMNULUI de Protos. Nicodim Mandita
Deci, de unde vine aceasta dorinta de a scoate icoanele din scoli si din locurile publice? De la Dumnezeu cumva? Sau de la vrajmasul? Deci, daca ei au tupeul sa ne ceara sa renuntam la prezenta icoanelor in scoli, noi sa nu avem nici macar curajul sa ne opunem, ca devenim fatarnici si habotnici?! Halal crestin-ortodocsi mai suntem!
Doamne ajuta si ne iarta!
|