Persoana istorică – Matei (în greacă
Maththáios sau
Mattháios, de la aramaicul
Mattai, care la rândul său provine de la ebraicul
Mattatyah, =”darul lui
JHWH”) este numit în lista celor doisprezece
Apostoli în Mt 10,3; Mc 3,18; Lc 6,15; Fap 1,13.
Numai Evanghelia după Matei îl califică ca perceptor (vameș; păcătos public; zbir) (10,3), adică colector de taxe în favoarea romanilor, și prezintă chemarea lui la apostolat chiar în timpul exercitării oficiului său: de la „taraba lui de vameș” (9,9).
Celelalte evanghelii sinoptice îl numesc pe acest păcătos public Levi, (cf. Lc 5,27-28) fiul lui Alfeu (cf. Mc 2,13-14).
Tradiția antică îi atribuie prima Evanghelie canonică. Alte tradiții – necontrolate – îl prezintă, după anul 42 evanghelizator în diferite regiuni ale
Persiei,
Siriei,
Macedoniei.
Moartea lui – despre care nu avem date sigure – s-ar fi petrecut în
Etiopia, ca
martir.
Este sărbătorit în biserică la data de
21 septembrie.
Scriitor/ul – cea mai veche informație o avem de la
Papias,
episcop de
Ierapolis (jumătatea sec. al II-lea). Conform acestei mărturii Matei ar fi scris Evanghelia în limba ebraică sau aramaică. Această mărturie își găsește ecoul în scriitori bisericești ca
Irineu de Lyon,
Tertulian,
Origen și
Ieronim, care îl și identifică pe Matei cu perceptorul Levi. Cercetătorii de astăzi consideră improbabilă, istoric, atribuirea dată de Papia unei prime forme în ebraică. Într-adevăr, Evanghelia pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii lingvistice, cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.
Autorul, foarte probabil, un iudeo-creștin din cea de-a doua generație, care cunoaște foarte bine limba greacă și pare la fel de bine familiarizat cu gândirea rabinică; în plus, este legat de o tradiție care a asimilat cuvintele lui Isus într-un orizont de concepte, de categorii și de problematicii caracteristice culturii iudaice din diaspora. În același timp, este marcat de un orizont universalist care-l depărtează de iudaism.