[COLOR=green]Rudyard Kipling
IF / DACĂ
Dacă ești calm, cînd toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi și ei cumva;
De știi s-aștepți, dar fără tevatură;
De nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Și nici prea bun nu pari, nici prea-nțelept;
Dacă visezi - dar nu-ți faci visul astru;
De poți să speri - dar nu-ți faci jindul țel;
De-ntîmpini și Triumful și Dezastrul
Mereu senin și în același fel;
Dacă suporți să-ți vezi vorba sucită
De șarlatan, ce-ți spurcă al tău rost;
De poți ca munca vieții, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dacă-ndrăznești agonisita-ți toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Și, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De știi, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Și stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voința ce le ține sus;
Dacă-ntre Regi ți-e firea neschimbată
Ca și-n Mulțime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toți de-ți pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ți-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci și s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
și, mai mult, fiul meu: atunci - ești Om![/COLOR]