Buna tuturor!
Am sa incerc sa adaug si eu, dupa puterea mea, un mic text despre rugaciune.
In primul rand, Moise cand s-a rugat, fiind in robia egipteana, Dumnezeu i-a daruit libertatea, si impreuna cu dansul la tot poporul evreu. Prin aceasta rugaciune a sa, Moise a intrecut granitele priceperii omenesti si traversat Marea Rosie, ceea ce nu s-a mai intalnit. Deci, de atunci si pana astazi au trecut peste 5000 de ani. Acum aceasta amintire a izbavirii poporului evreu din robia egipteana, tocmai prin traversarea valurilor marii, ca pe uscat, ne duce cu gandul la viata noastra de zi cu zi, la secolul XXI, la valurile ispitelor noastre de zi cu zi. De aceste putem sa scapam cel mai usor prin post (prercum Moise a postit 40 de zile inainte sa primeasca tablale Legii) si rugaciune (precum Sf. Antonie cel mare, cand era ispitit si asa a fost izbavit). Deci, dupa mine, rugaciunea nu este o practica, precum zoga, nu este o arta, nu este o munca, un serviciu, o indatorire, ci este puterea cea interioara a sufletului, care se exteriorizeaza prin fapte si credinta. Rugaciunea este un liman al celor ce sunt prinsi in valurile lumii, in valurile ispitelor si ale nelegiuirilor. Rugaciunea ne apropie de Dumnezeu foarte mult, in functie de calitate, dar si de cantinatea ostenelii, nu precum zic ereticii ca "Dumnezeu nu voieste cantitate ci calitate", ca de nu ar fi fost bineplacuta osteneala impreuna cu rugaciunea, nu ar mai fi postit Domnul nostru Iisus Hristos cu trupul, ci s-ar fi rugat numai cu sufletul. Rugaciunea nu are niciun folos daca nu aduce dupa sine si roadele faptelor bune.
Daca am facut greseli, imi cer iertare dar, fiind foarte tarziu, nu am mai avut timp sa corectez.
Doamne ajuta!
|