Citat:
În prealabil postat de razvan_andrei
Eu as avea o intrebare: e mai important sa punem problema cand vine sfarsitul lumii, sau in ce stadiu ne aflam noi, fiecare dintre noi. Eu n-am mai fost de mult pe forumul asta pt ca ultima data am fost jignit profund, si mi-a fost dovedita putina cunoastere de care dau dovada unii oameni de aici. Insa mi-am zis sa mai incerc odata, poate vom reusi sa discutam despre religie si credinta nu doar ca niste persoane care fac intocmai ce zic cartile etc, ci niste persoane care gandesc, contempleaza si incearca sa gaseasca raspunsul cat mai corect si mai aproape de adevar despre aceasta lume, despre noi, despre Dumnezeu. Cititi 'Jurnalul fericirii' si o sa descoperiti acolo o abordare despre credinta foarte interesanta. Si as vrea sa va pun o intrebare: are Dumnezeu vreo putere asupra iadului? Il poate face sa dispara? As vrea sa vad ce raspunsuri o sa dati. Multumesc.
|
Asa cum sugerezi, esential este stadiul in care ne aflam. Chestiunea cu sfarsitul lumii functioneaza pe post de "memento mori", ca un "ceva" neautentic,exterior care vine sa faca pe calauza si sa raspunda nevoii de ordine a sufletului. O ordine care ar fi trebuit sa vina din interior si nu din frica ingramadita in sufletele noastre slabe, pricinuita de teoriile si previziunile alarmiste. Pentru ca daca fugim catre mantuire din frica, unde oare este atunci iubirea noastra?
Cat despre puterea Lui Dumnezeu asupra iadului nu cred ca poate fi contestata. Insa, Dumnezeu este iubire. Atat de mult ne iubeste incat ne-a lasat liberi. Caci ce-ar mai fi existenta noastra de "fiinte superioare" daca nu am fi liberi? Adica sa avem alternative la alegere. Si fiindca libertatea presupune si responsabilitate, adica asumarea alegerii,trebuie sa existe si o maniera de a manifesta aceasta responsabilitate: iadul sau raiul. Bineinteles ca rationamentul acesta ( usurel si dezlanat de altfel ) ar putea fi suspectat ca nu prea tine: caci daca Dumnezeu ne-ar fi lasat intr-adevar liberi, nu ar trebui sa fie El cel care sa stabileasca care sunt alternativele si numarul acestora. Ma intreb daca este intr-adevar astfel, devreme ce El este si creatorul nostru.
In fine, cele spuse sunt doar un exercitiu simplist de gandire. Las pe cei in masura sa ne lamureasca. Asa cum cita si Steinhardt, voi spune si eu: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"