[ory]

Nu stiu daca am avea destul spatiu si destula emotie pesimista cat sa putem exprima si asterne aici "din durerile lumii".
Lumea s-a complicat nespus de mult,mentalitatea si puterea noastra de perceptie a imprejurului,de asemenea.Nici nu mai stim ce sa facem cu atatea informatii,nu mai stim ce sa facem cu atatea lucruri si simtiri controversate,aproape ca nu ne mai recunoastem ca fiinte umane.Am obosit cumplit incercand sa intelegem ce facem,de fapt,si spre ce tindem sa ne indreptam...de fapt.Nu mai stim,am inceput sa existam si-atat,sa consumam si sa ne consumam ca niste natangi de fiinte materialiste.Durerea este pretutindeni,nu doar in suflet,nu doar in carnea asta care ne sustine,ci si in tarana pe care calcam,in aerul pe care-l respiram,in apa pe care o bem,in tot ceea ce ne inconjoara,chiar si in imaginatia,odinioara inofensiva si innaltatoare a omului.In morala pe care o sustinem cu atata vehementa s-a infiltrat tot atata durere,pentru ca a devenit atata teorie,atat de multa teorie si atat de putina fapta etica.
Uneori ma gandesc ca nimeni nu este vinovat,supusi unui curs diabolic de progresiv,trebuie sa-l parcurgem,sa-i suportam capriciile si dezolarea fara egal.Dupa cum spunea un presedinte american,demuult;"Nu exista inselare mai mare,decat sa crezi ca esti liber!"
Nu stiu daca se datoreaza necredintei,sau mai degraba unui flux involuntar de upunere si asuprire,doua caracteristici vitale vietii.Credinta si necredinta au existat inca din inceputuri,teama,suferinta si bucurie.Insa perfiditatea ne-am slefuit-o cel mai bine,ajungand astfel la cote exorbitante.
Suntem in campanie electorala,efectiv nu-mi vine sa cred cu cata ipocrizie si cu cata indolenta isi mai permit parlamentarii acestia analfabeti si avari,sa ne mai promita marea cu sarea,ranjind cu ardoare spre poporul considerat atat de tampit!!
Dyrerea este pretutindeni si nu ne-o poate lua nimeni,nu dintre pamanteni,in schimb putem a invata sa fim multumiti cu ceea ce avem,cu simplitatea si naturaletea data de Creator,sa fim fericiti cu ceea ce avem,fiindca,chiar daca nu suntem atat de constienti de comorile ce ne sunt la indemana,le simtim,totusi,si le adulmecam cu fiecare zambet ce mai tresare dincolo de aerul poluat si foamea iminenta.