cum este corect sa ne rugam?
Nu cred ca omul face regulile, ele sunt demult facute.
Nu inteleg cum este posibil ca unii dintre noi sa vorbeasca in numele altcuiva (Dumnezeu de exemplu).
De fapt cel care a deschis topicul a pus o intrebare personala, din experienta fiecaruia, deci fara teologhisire cum zicea Parintele Cleopa.
Daca incercam sa ne imaginam cum ar vrea Dumnezeu sa ne rugam, suntem pierduti pentru rugaciune.
Cititi va rog in acest sens "Parintele Cleopa va vorbeste", cred ca primul volum, cel despre treptele rugaciunii.
Cleopa este deosebit de clar in privinta modului de a ne ruga, mai limpede de atat nu se poate.
Cat despre modul meu de a ma ruga si cat de corect este.
Corectitudinea a ceea ce facem tine de Discernamant. Il avem sau nu?
Nu il avem, asta este sigur. Discernamantul vine cu timpul si cu practica rugaciunii, in nici un caz cu teorii despre ce zic unii si altii.
Eu am inceput avand o motivatie clara. Probleme de sanatate cand toti medicii iti spun ca nu stiu ce este cu tine.
Si atunci trebuie sa cauti un raspuns referitor la tine.
Am inceput sa ma rog clasic, psalmi, Acatistul Maicii Domnului, seara intre 11 si 12, lumanari, in nici un caz in pat ca ma lua somnul.
Primele 3 luni am repetat rugaciunile mecanic, nu intelegeam nimic, dar am perseverat. Nu citisem nici Cleopa, nimic.
Am continuat si am tinut si post din cate imi amintesc, fara carne, nu fara proteina animala pt ca nu-mi permitea starea de sanatate.
Dupa perioada de citire rugaciuni am trecut la rugaciunea lui IIsus, undeva intr-o biserica mi se spusese ca este cea mai importanta.
Tot asa la inceput, neintelegand nimic, era ca un exercitiu zilnic.
Norocul meu este ca nu aveam mintea plina cu nici o prostie (scuzati expresia), fara teorii, fara imagini si asta m-a ajutat foarte mult. Ulterior am citit treptele rugaciunii scrise de Parintele Cleopa si am remarcat ca eu instinctiv am ocolit capcanele rugaciunii in care cad multi altii, adica majoritatea.
Am persistat in rugaciune, incepand sa o inteleg si sa-i patrund sensul.
A durat 8 luni de rugaciune zilnica pana la apogeu, ca sa zic asa. Durata "mea" zilnica 45 de minute, era ca un facut, nici mai mult nici mai putin.
Acum stiu cand rugaciunea este corect facuta, cand este din suflet, cand inima se roaga singura, cand rugaciunea curge si tot devii rugaciune.
Pentru mine practica rugaciunii a presupus si efecte adverse, ca sa le zic cumva.
Am intrerupt practica ei tocmai din acest motiv, nu puteam imbina activitatea mea zilnica, profesionala, sociala, cu practica rugaciunii.
Nu o recomand studentilor care au de invatat.
Asa am inteles de ce multi au ales calea sihastriei pentru ca este dificil sa o urmezi si sa ramai ancorat printre ceilalti oameni in realitatile lor.
|