Condamnat la moarte
Dupa ce trece prin toate puscariile comuniste din Romania, este eliberat, in 1964, cu biletul numarul 5949. Dosarul sau de Securitate, cat si marturiile celor care i-au fost colegi de temnita arata ca episcopul Leu nu a cedat si ca a refuzat sa faca vreun compromis. “Leul a ramas Leu”, scrie Teohar Mihadas in memoriile sale. Dupa eliberare, refuza sa recunoasca jurisdictia Patriarhiei Romane si se alatura ortodocsilor traditionalisti, o mica biserica autonoma de cea oficiala (Biserica Romanilor Ortodocsi Traditionalisti), in care slujeste fara dependenta de ierarhiile vremii. Aceasta biserica ortodoxa sui generis il alege intaistatator al ei – chiriarh batran si orb, dar demn. Trece la Domnul in 1978, la Cernica, unde a fost inmormantat dupa toata randuiala ortodoxa, ca simplu si resemnat monah. Isi scrie simplu si sobru ultimul anunt: “Credinciosii si familia Leu anunta decesul Arhiepiscopului Victor Leu, cel ce a fost Arhipastor al Romanilor de peste hotare si al Romanilor Ortodocsi Traditionalisti din tara, singuraticul stranepot al lui Mihail Leu, popa de tabara al lui Stefan cel Mare”.
Florian BICHIR
Controverse
Daca documentele Securitatii sunt foarte clare, in exil Victor-Vasile Leu nu a avut o primire si o presa prea bune, existand pana in prezent controverse in privinta sa.
N. S. Govora, un stralucit publicist al exilului, scria in revista Carpatii ca Vasile Leu fusese condamnat in timpul razboiului pentru ca furase bani de la niste evrei in urma unor afaceri destul de dubioase. In plus, in exil “episcopului ii placea sa sarute cucoanele mai mult pe gura decat pe obraz”…
Nicolae Balota nu are nici el amintiri foarte frumoase: “Aparuse cu cativa ani in urma la Jilava o fata bisericeasca destul de dubioasa, Vasile Leu. Isi spunea episcop (fiind, de altfel, fiul binecunoscutului episcop Leu); sustinea uneori ca a fost sfintit la Ierusalim, alteori ca ar fi fost consacrat arhiereu in tara. Preotii ortodocsi afirmau ca n-a fost niciodata sfintit, ca era doar un aventurier. Din propriile sale istorisiri reiesea, intr-adevar, ca dusese o viata abundenta in peripetii aventuroase. Dupa ce a fugit in Occident, unde a lucrat la Radio Europa Libera, ar fi fost rapit de sovietici (uneori spunea ca se afla in Austria, alteori ca raptul s-ar fi petrecut la Berlin). Dus la Moscova, anchetat, ar fi fost predat autoritatilor romane, care l-ar fi condamnat mai intai la moarte, sentinta fiindu-i comutata apoi in temnita grea pe viata. Toate povestirile sale erau presarate cu numeroase amanunte picante. Dar despre episcopul Leu aveam sa aflu, in curand, mult mai multe, in inchisoarea din Dej. Ca arhiereu, purta o barba impunatoare. Intr-o anumita perioada ceva mai clementa, inainte de revolutia din Ungaria, s-a ingaduit unora de prin puscarii sa-si lase barba. Preotii, calugarii ortodocsi profitasera atunci de aceasta ingaduinta. Dar nu numai ei. Radu Cioculescu isi lasase si el un barbison. Intr-o zi, pe un culoar al Jilavei, unul dintre gardieni l-a interpelat: «Ma, tu esti Popa Leu?», la care el a raspuns prompt: «Nu, eu sunt Popa Tigru!». Riposta a facut ocolul puscariilor”.
Nota Redactiei. Pe baza cartii d-lui Corneliu Leu, a arhivelor Securitatii si a articolelor d-lui Florian Bichir, Vladimir Moss, cunoscut teolog ortodox din Occident, lucreaza la un volum dedicat lui Victor-Vasile Leu."
Sursa:
http://www.punctecardinale.ro/apr_2006/apr_2006_13.html
Am citit acest articol saptamana trecuta. mi s-a parut foarte interesant, de aceea l-am postat aici. Sper sa va intereseze.