E limpede ca nimic din ceea ce vedem in jurul nostru nu e creat. Nimic din lume nu e creat. Parintii nu creeaza nimic. Ei dau nastere. Adica fac ceva ce tot natura i-a invatat sa faca! Ce spuneti despre o femeie ce a ramas insarcinata din greseala, ce nu vrea sa devina mama, si care fara voie trebuie sa aduca pe lume un copil pe care nu-l doreste? Aici e vorba de creatie? Sau de cursul naturii ce isi urmeaza regulile?
Pai tocmai asta e problema: ca mintea noastra s-a obisnuit cu ideea ca totul are un creator. Pe cand lucrurile stau un pic cam altfel.
Omul a creat masina. Si masina a intrecut omul in multe privinte. Copiii, de obicei isi depasesc parintii. Cum puteti crede ca un D-zeu perfect ar fi creeat o fiinta inferioara lui?. Nu vreti sa ganditi deloc.
Am mai auzit aberatii cum ca omul trebuie sa se inchine lui D-zeu si sa-i multumeasca lui pentru existenta. Pentru care existenta? Asta, nefericita de pe pamant? Si pentru ce sa i se inchine? D-zeu nu avea alta treaba decat sa faca o jucarie care toata ziua sa faca inchinaciuni si rugi?
Ar fi o explicatie cu "nimic nu e mai presus de D-zeu". Probabil ca se plictisea sarmanul si atunci si-a faurit niste marionete care sa-i spuna zilnic : "iti multumesc ca m-ai creat, ca sa-ti multumesc zilnic ca m-ai creat"!