Nu e o virtute a afla prea multe informatii despre un om pentru a le folosi eventual impotriva aceluia atunci cand ne suparam. Stim putin, vom pacatui mai putin. Stiind multe, il vom rani pe aproapele nostru mai mult. Scoatem raul din radacini daca nu suntem iscoditori.

Iar atunci cand vorbim cu doua inelesuri s-ar putea sa fim ironici ori sa avem intentii ascunse... Iarasi, daca evitam acest pacat mic, le stavilim si pe altele mai mari care deriva din acestea. Caci porunca este sa-l iubim pe aaproapele nostru ca pe noi insine.

Imi vine in minte o istorioara in care este vorba despre doi calugari athoniti. Unul este bucuros ca a scapat de pacatele cele mari. Celalalt ii atrage atentia ca trebuie sa fie atent in continuare la cele mici , caci si acestea pot innegri haina Botezului:
- Nisipul, frate, nisipul! si pleaca suparat mai departe.