Citat:
În prealabil postat de carmenutza05
Pe langa visele mentionate anterior, de aproximativ 4-5 luni au mai aparut si altele. De data aceasta cu un altfel de context. Imi visez destul de frecvent bunica ce a murit in iunie. I primul vis eram impreuna cu familia in localitatea bunicilor. La un moment dat bunica ma tinea de mana si urma sa mergem undeva. Am ezitat. M-a chemat, am refuzat din nou. A plecat singura. Nu voiam sa merg cu ea pentru ca eram sigura ca nu e bine. In celelalte vise imi apare vie sau nu. Dar aproape mereu sunt constienta ca nu mai traieste. O visam cu o frecventa atat de mare incat parca nici macar nu a murit. Si asta nu-mi face bine. Chiar deloc, mai ales ca bunicii eu fost cei care m-au crescut pana la 7 ani. Ii visam pe amandoi inca inainte sa moara bunica. Visam chiar si nefericitul eveniment. Imi este dor de ea, nici acum nu m-am resemnat, dar parca o visez prea des.
|
Azi-noapte mi s-a intamplat acelasi lucru: mi-am visat din nou bunica. Momentul inmormantarii, insa intr-o alta forma. Am discutat, aveam o legatura destul de stransa cu ea desi fizic, nu arata ca om. Din nou aceleasi stari de transa. Am reusit sa ma trezesc, m-am rugat; insa, pentru prima data am fost din nou atrasa in somn ca si cand ruga ar fi fost inutila. Si, s-a intamplat un al doilea lucru neasteptat mie: brusc am capatat o oarecare imunitate la tot ceea ce-mi era frica pana in momentul respectiv. Nu am mai simtit presiunea aceea psihica pe care o aveam de fiecare data cand urma sa adorm (precizez ca aman cat mai mult ora de culcare tocmai de frica viselor). Mi se pare putin inexplicabila trecerea de la starea de frica/teama pe care am avut-o pana azi-noapte si ceea ce simt acum. Si cred ca incep sa obtin ceea ce am cautat mereu: linistea sufleteasca.