[ory]

Imi place nespus de mult Sarbatoarea Craciunului,poate cel mai mult dintre toate,cu toate ca sarbatoarea Invierii este cea mai importanta.Chiar daca unii denigreaza traditia si sarbatorirea cu fast a Craciunului(Mos Craciun),ea se completeaza foarte frumos cu cea a Nasterii Domnului.Pana la urma este vorba de sarbatoarea cadourilor si-a bucuriei,asemenea ni s-a dat si noua bucuria Nasterii Domnului,cel mai mare "cadou" pentru Mantuirea noastra.
Este vorba de lumina,de culoare,de bucurie si speranta.Totul este frumos,si bradutul si ghirlandele inconjurate de lumini,si Slujba de la Biserica si sarbatoarea Nasterii.
Este atat de frumos,ca nu merita sa fim tristi pentru nimic in lume,atata timp cat existam si ni s-au dat toate acestea.
Daca vorbim de tristete de sarbatori praznuite cu pace,ce sa mai vorbim despre timpul de razboi?Suntem lasi si nemultumiti...poate ca de aceia suntem si tristi.
Anul trecut,si acum doi ani mi-am petrecut sarbatorile Craciunului absolut singura,adica fara sot ori familie,insa cu doi ingerasi absolut minunati si galagiosi,ca nu aveam timp sa ma intristez.Cu doi pui mici de oameni,care prin zambetul lor iti aduce in suflet certitudinea frumoasului si-a minunatului sens pamantean.Am ascultat colinde,mi-am impodobit casuta...si m-am bucurat ca exist,dar mai ales ca ni s-a dat speranta acestei existente prin Nasterea Mantuitorului.
Pacat ca multi isi ineaca tristetea in alcool,si abuzeaza de acesta direct proportional cu desconsiderarea de sine...si nu mai sunt tristi,ci mai degraba veseli,dureros de veseli,fiindca nu-i decat formal.
Am adunat atatea sensuri existentei noastre,sarbatorilor,si mediului nostru inconjurator,sensuri atat de superficiale si de efemere,incat am uitat ceea ce este mai important,sensul vital,acela ca existam,ca suntem izbaviti prin cunoasterea Divinitatii,faptul ca suntem relativ sanatosi,ca ne este minte intreaga in cap.Astea sunt foarte importante,iar percepandu-le ca atare nu ai cum sa nu fii fericit.