[SIZE=4]LACRIMILE[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]Când izgonit din cuibul veșniciei[/SIZE]
[SIZE=4]întâiul om[/SIZE]
[SIZE=4]trecea uimit și-ngândurat prin codri ori pe câmpuri,[/SIZE]
[SIZE=4]îl chinuiau mustrându-l[/SIZE]
[SIZE=4]lumina, zarea,norii - și din orice floare[/SIZE]
[SIZE=4]îl săgeta c-o amintire paradisul -[/SIZE]
[SIZE=4]și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă.[/SIZE]
[SIZE=4]Odată istovit de-albastrul prea senin[/SIZE]
[SIZE=4]al primăverii,[/SIZE]
[SIZE=4]cu suflet de copil întâiul om[/SIZE]
[SIZE=4]căzu cu fața-n pulberea pământului:[/SIZE]
[SIZE=4]"Stăpân, ia-mi vederea,[/SIZE]
[SIZE=4]ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii[/SIZE]
[SIZE=4]cu-n giulgiu,[/SIZE]
[SIZE=4]să nu mai văd[/SIZE]
[SIZE=4]nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici norii,[/SIZE]
[SIZE=4]căci vezi - lumina lor mă doare."[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]Și-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare[/SIZE]
[SIZE=4]îi dete lacrimile.[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] Lucian Blaga[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
|