Ce tampenie!..."odata cu transplantul de inima a unei femei,aceasta a preluat caracterul donatorului..." Ce aberatie!,acestea sunt povesti regizate care sa sune interesant si sa dea la public.Inima este un organ,material,ca toate celelalte organe ale unei fiinte,ea isi are rolul ei,de-a pompa si de-a transporta sangele in organism,nu are nici o legatura cu caracterul,doar cu senzatiile si reactiile excitante din organism,care si-acestea sunt comandata de creier.Deci la nivelul creierului sta totul,iar caracterul se formeaza in timp datorita factorilor externi,in functie de educatia primita,de evenimentele la care persoana in cauza este supusa,dar si din anumiti factori genetici.Deci,nu poate fi vorba de caracter la nivelul unui organ care nu face decat sa i-a in primire aceste trairi si sa le transforme in durere sau bucurie...omeneacsa.
Cat despre intrebarile lui maria55,nu stiu ce sa zic,fiind in afara situatiei ne-ar fi mai usor sa ne expunem punctul de vedere,dar traind....Cred ca mi-as dona organele daca acestea pot salva o viata,si cred ca m-as bucura la randul meu,sa-mi fie donate,pentru ca asa a inceput sa mearga sistemul medical in secolul 21,si este unul mai benefic decat clonarea,sau cum se spune,recoltarea de celule stem pentru clonarea de organe.Aceste metode,aparent benefice,ar putea sa o i-a razna si sa devina un adevarat haos lumea in care traim.
|