Citat:
|
În prealabil postat de ancah
In Statele Unite, o femeie a primit inima unei persoane, care a murit in accident rutir. Dupa operatie a simtit ca s-a produs o schimbare esentiala cu ea: a imprumutat caracterul, inclinatiile celui de la care a primit inima. Intrigata a cautat familia persoanei decedate si constatat, ca trasaturile de caracter apartineau chiar celui decedat.
Acest lucru s-a mediatizat si apoi s-a ecranizat.
|
asha am vazut si eu respectiva emisiune, si mi s-a parut foarte curios, ca dupa transplant a inceput sa aiba alte inclinatzii, a observat ca ii place berea, plimbarile prin natura, si ea pana atunci nici nu gustase din bere, si era o fire inchisa. Atnci a plecat sa cerceteze despre viatza respectivei persoane, atunci se putea, apoi a intrat in vigoare paremi-se un fel de protectzie a decedatului donator cam ca si protectzia martorilor, si a cercetat viatza donatorului sau, si a intrebat pe cunoscutzi si apropiatzi si acestia au marturisit ca era un impatimit bautor de bere si al plimbarilor pe motocicleta... si s-a tras concluzia ca pornirile/inclinatziile respective i-au aparut din acest motiv. Deci acea "carne" care se numeshte inima, si alte organe (ficat, rinichi, suflet, creier, testicol, ovar, minte, deget, par, piele, os, celula, si multe altele, haina, locuintza, posheta, obiectele inconjuratoare,...), sunt purtatoare a inclinatziilor si caracteristicilor personale ale noastre... dar se spune
"sus sa avem inimile" in sensul ca in cei de sus sa ne punem nadejdea... pentru ce cerem in rugaciunile noastre si pentru lungimea si scurtimea vietzii noastre si a bunastarii fiecarui aparat/sistem, organ-component, si a fiecarei celule nesemnificative cu nucleotidele si ribozomii si acizii si cu toate sinapsele micro-nano-chemistry ei de treba si care o fi facut-o domnule...