Poti fi alaturi de oameni, prin compatimire pentru unii, prin iubire, prin gandul bun. Compatimirea este capacitatea de a simti ce simte altul si de a raspunde acestuia la fel cum ai face-o tie insuti.
Omul, asa cum il descrii in mesajul tau, nu este altul decat omul care a inteles gresit ce inseamna libertatea, pe care i-a dat-o Dumnezeu. Daca el a inteles gresit, inseamna ca se afla in necunoastere, nepasare, uitare. Acestea sunt pacate, dar din acestea iau nastere si altele. De aceea omul devine egoist, avar, cu dorinta de placere, si multe altele. E ca si cum a intrat un virus in calculator, dar de asta data in server si apoi s-a transmis in retea, infectand astfel mai multe calculatoare. Ca sa nu ai probl cu virusul, folosesti un prg antivirus, dar nici acesta nu-ti asigura pe deplin siguranta ca acel computer va fi ferit de toate cele rele. Apa, daca gaseste o fisura, se infiltreaza prin acel loc si apoi se mareste gaura, distrugand in calea ei, ceea ce se interpune. La fel face si focul...parjoleste sau incalzeste. Apa, ineaca, distruge, dar da si viata. Omul, poate savarsi binele sau poate savarsi raul. Fiindca nu stim cand se poate intoarce un om, asa cum si multi altii au facut-o, trebuie doar sa-l compatimim, caci el saracu, nu isi da seama de ce este cum este, pana cand nu vine momentul.
Adevarat, momentul poate veni mai tarziu sau poate sa nu vina deloc. Insa, omul gresind in atitudinea lui fata de noi, poate sa te ajute in acelasi timp, ca tu sa sporesti. Trebuie sa vezi in orice lucru rau - binele. Nimic nu se intampla fara ca Domnul sa nu stie, desi nu Le premediteaza.
Apoi, Domnul nu daruieste o lepadare brusca de cele ale lumii. Il tine pe om in mijlocul ei, pt. a-i incerca ravna. Compatimeste...acolo unde astfel trebuie sa faci.
Doamne ajuta !
|