Citat:
În prealabil postat de costel
[COLOR=black]"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau ... ca pe tine insuti". Noi nu mai cunoastem decat iubirea de noi insine. Gasim diverse scuze pentru acest lucru. Si ceea ce este rau, e ca in aceasta iubire de noi insine grabim moarte relatiei cu cel de langa noi, dam alte semnificatii bunurilor ... si spunem sec, fara sa ne doara acest lucru, nu sunt vrednic sa ma impartasesc. E si adevar in aceasta marturisire: Dumnezeu nu poate locui intr-un om in care nu este loc decat de el insusi si pentru el insusi. Dar sa ne fie clar, asemanarea cu Dumnezeu nu se face in afara relatiei cu El. E nevoie de o cat mai deasa impartasire.[/COLOR]
|
Poate titlul acestui topic, trebuia sa sune "teama de spovedanie" ! Frica, sau nevrednicia intru Sfanta Impartasanie, este tocmai , acea frica, jena in a marturisi pacatele savarsite. Oare cati nu au gandit in a fi "vrednici" in Sfanta Impartasanie , fara a trata cu seriozitate, curatirea sufletulului prin marturisirea pacatelor. Asa cum arata si Jenica, Anca si alti membrii de pe forum, marturisirea trebuie sa fie o constanta, o necesitate, nelasand timpul sa treaca, pentru ca ranile pacatelor cu greu se vor mai putea vindeca, cicatriza. Impartasirea fara nevointa si fara vrednicie este un mare pacat in Biserica noastra Ortodoxa si tocmai acest element ne separa, printre altele de celelalte credinte. Fara vointa, ravna si multa iubire, nimic nu se poate savarsi intru credinta cea adevarata Ortodoxa.