Cererea de intarire a credintei presupune deja o cunoastere a acesteia,caci acel care a gustat pe Hristos stie ca "bun este" .
De fapt aceasta dorinta este incercarea si stradania noastra de a urca pe "scara virtutilor".Stiu ca este bine sa ne laudam mai ales cu neputintele noastre dar haideti sa incercam sa vorbim mai la obiect caci sunt unii care cauta raspunsuri.Si eu le caut!
Putem noi oare sa ne dam seama pe care treapta ne aflam?Ne este de folos sa stim aceasta?
Suntem pe calea cea buna?Cei de langa noi sunt pe acelasi drum cu noi sau fiecare merge pe drumul lui?
Daca viata noastra s-a indreptat ce am facut pentru ca macar cei din familie sa fim in acelasi gand si in acelasi Duh?