Dorina, parerea mea e urmatoarea.
Daca discutam aici (pe forum) cele adanci ale sufletului nu este de folos. De ce? Nu cred ca e cineva atat de sporit sa Nu cada in madrie ( slava desarta ) daca un altul ii scrie o lauda aici de fata cu toti ( o stiu din experienta) sau in privat. Daca ne-am folosi tacand...poate ca ar fi mai bine...parerea mea. Ba mai mult, AVEM ca exemple VII vietile duhovnicilor nostri. Pi numai putin sa ma gandesc la parintii mei si nu stiu ca vreunul din ei sa fi spus vreodata eu stiu unde am ajuns. Orice sporire este sporire DACA este in smerenie..ori smerenia nu vb despre sine niciodata! Ai intrebat daca suntem pe calea ce buna..nici asta NU stiu. Pentru ca nu sunt sigura ca, calea mea este si calea care o astepata Hristos de la mine. Imi amintesc odata cineva..a spus parintelui I. parinte e bine oare ca uneori simt nevoia sa tac rugandu-ma si vin lacrimi multe? oare sa citesc in continuare acatsitul acoperamantului sau sa tac rugandu-ma? Zice avva, ehhei crezi ca asta va fi mereu? Bucura-te acum si ptr vremea cand nu va mai fi..ce asa?? Direct?? Nuuuu trebuie din treapta in treapta...acelea sunt rare si ptr cei desavrasiti. Deci cum sa stim Cand si DACA suntem pe cale cand insasi parintii spun ca fie si numai ptr un gand pleaca bucuria?. Aceste parereri sunt personale daca nu sunt ceea ce ai asteptat iarta-ma mai mult nu stiu ce sa spun. Nadajduiesc sa pun inceput bun si apoi poate voi indrazni sa vb si de rugaciunea pentru sporirea credintei.
bucurii........