Orice om are de ales, in ce va CREDE. Iar asa cum alegerea este intotdeauna personala, si credinta lui trebuie sa se bazeze pe ceva personal, ce tine de intimitatea lui personala, adica de sufletul lui. Pana nu isi da seama ca sufletul lui este centrul vietii sale, pana ce inima omului nu va vibra auzind cuvintele Evangheliilor, si pana nu va vrea sa inteleaga ca nimic de pe lume nu este statornic, omul se va simti ratacit, si instrainat, si va incerca sa-si justifice nonsensul vietii, cautand, paradoxal, un sens in teorii nascocite din nimic, perisabile.
Si eu am luat in calcul posibilitatea ca evolutia sa fie o unealta a creatiei, dar asta pentru ca eram fascinata de descoperirile stiintifice, mai mult decat de credinta... Teoria Big-bang-ului poate fi usor combatuta, prin alte teorii, din aceeasi sfera a stiintei. Exista studii ale unor sfinti parinti contemporani, care au studiat aceste teorii si le-au combatut "cu propriile arme" sa zic asa. Pentru ca Dumnezeu le-a dat intelepciune si intelegere, si au dovedit punctul slab al acestor teorii, care nu se tin in picioare niciodata... Dar bineinteles ca omul va nascoci mereu altceva, in fuga lui de Dumnezeu, sau poate in cautarea Lui... Insa atunci cand omul va gasi raspunsul cautarilor sale, in sufletul sau, va intelege si care e sensul vietii sale si rostul sau.
|