[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Foarte frumoasa povestioara ! Dar as-i adauga printre marile pasiuni si dragostea de Dumnezeu şi trairea in si cu Dumnezeu, ce multi se straduie, dar putini o au. Ce ne facem Silvia, atunci cand judecam pe altul ca a judecat la randu-i ? Ce ne facem Silvia cu tinerea de minte a raului facut de altii, de acea ranchiuna pacatoasa si neiertatoare. Ce ne facem Silvia cu mandria, iubirea de sine ce ne orbeste si ne face a ne crede, detinatorii adevarului absolut . Iata cate obstacole reale sunt pana a deslusi si a invata ce inseamna prietenia adevarata. In fond ea, prietenia, nu se invata, nu are o formula magica, ea se traieste, ea este ori nu este. Oricum, adevaratul sens al prieteniei a fost uitat. Suntem prea reci si artificiali, ne-am dezumanizat si continuam acest proces cu inversunare.

Si adaug ca sa fiu inteles odata pentru totdeauna, ca acolo unde nu exista iubire, nici prietenie nu va fi. Iar jumatatile de masura in iubire, sunt însulte aduse iubirii adevarate, meschinarii si lipsa de simtire. In rest vorbe goale, ambalaj fara continut.