[COLOR=green]Asemenea ecoului 
[/COLOR]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]Doi oameni stateau de vorba. Unul, care era cicalitor si rau de gura, ii zise celuilalt:[/COLOR]
[COLOR=green]- Nu stiu ce are lumea cu mine, ca tot imi vorbeste cu rautate?![/COLOR]
[COLOR=green]- Pai dumneata esti de vina, ii raspunse vecinul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Cum asa?![/COLOR]
[COLOR=green]- Foarte bine, fii bun si vino cu mine.[/COLOR]
[COLOR=green]Si-l duse la marginea satului intr-o vale frumoasa, care era strajuita pe margini de dealuri asezate in trepte din ce in ce mai inalte, si ii zise:[/COLOR]
[COLOR=green]- Ia striga acum cat poti de tare: te urasc…[/COLOR]
[COLOR=green]- Te urasc… te urasc… ii raspunse ecoul.[/COLOR]
[COLOR=green]- Acum striga tot atat de tare: te iubesc…[/COLOR]
[COLOR=green]- Te iubesc… te iubesc… ii raspunse din nou ecoul.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]- Ai vazut, spuse din nou vecinul, tot astfel se intampla si cu lumea de care te vaiti ca te vorbeste rau. Ea iti vorbeste, sau mai bine zis iti raspunde, dupa cum vorbesti, intocmai ca si ecoul de adineauri.[/COLOR]
[COLOR=green]Cel rau de gura pleca ochii in pamant, nu mai zise nimic si se gandi serios la acest mare adevar.[/COLOR]