[praxis]

De multe ori, diavolul ne înşeală în aşa fel încât ne nădăjduim în propria noastră putere de apricepe. În acest timp el îşi face loc în mintea noastră şi însămânţează mândria cea omorâtoare de trup şi de suflet. Aşa au fost înşlaţi ereticii, că în mintea lor limitată punându-şi încrederea, socotindu-se pe sine înţelepţi, în dată diavolul i-a înşelat şi au început să răstălmănească Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, Credinţa Ortodoxă, fără să-şi dea seama că sunt defapt întru înşelăciunea satanei. Tot aşa s-au înşelat şi cei ce s-au depărtat de Biserica Ortodoxa a Răsăritului, încredinţându-se în eretici precum: protestanţii şi neoprotestanţii, papistaşii şi toţi ereticii, punându-şi încrederea în-trânşii, neştiind că toţi cei ce nu au împărtăşire în Ortodoxie, nu sunt ai Lui Dumnezeu şi Duh Sfânt nu este pe buzele lor, ci sunt de la diavolul care i-a înşelat şi i-a lepădat de la calea cea mântuitoare. De aceea luând aminte şi socotind că noi suntem oameni slabi şi cu puţină pricepere, să păstrăm Credinţa curată, precum au predanisit-o Sfintele Soboare şi Sfinţii Părinţi, fără ca noi să modificăm vreo literă sau vreun înţeles; că acest chip de greşeală este după voia diavolilor,care aşa vor să ne prindă în cursele lor şi să ne tradă le la Ortodoxie la pierzarea sufletelor –eresurile. Păcătuirea în Credinţă este armă diavolească ce tinde spre a surpa Unitatea Bisericii Ortodoxe dezbinându-i pe creştinii pravoslavnici. Încă de la fondarea Bisericii Lui Hristos, diavolii au tot încercat să o surpe şi s-o clatine, dar nu au reuşit, pentru că Hristos este Cap al Bisericii şi purtătorul ei de grijă. Astfel, au încercat cu prigonire, omorându-i pe mulţi Sfinţi Mucenici şi Mărturisitori, dar fără de vreun folos, că Biserica a prosperat şi creştinii nu s-au separat de dânsa. Cu toate Acestea, Biserica Ortodoxă a rămas în aceeaşi stare în care a fostă lăsată de Mântuitorul Hristos. Numărul creştinilor a crescut foarte mult, ruşinându-i pe eretici şi pe diavoli că nu au reuşit să distrugă Corabia Mântuirii – Biserica Sobornicească şi Apostolească. Ei bine, lupta împotriva Bisericii nu au sfârşit-o ruşinaţii diavoli, ci o continuă şi acum. În aceste zile potrivnicii luptă Biserica Ortodoxă cu diplomaţie, prin aşa-zişii episcopi şi clerici, care defapt sunt oameni cu o deplină viaţă politică, neavând nimic creştinesc în inimile dânşilor, ci chipuri fariseice şi înşelătoare, ca prin acestea să amăgească pe multe suflete şi să sape la temelia Unităţii Bisericii Lui Hristos, tocma pretinzând întru neadevăr sporirea şi folosul Bisericii. Că mai mult spor au cei ce luptă Biserica din interior, pe când mulţi nu-şi dau seama, decât cei ce o luptă din exterior, în văzul tuturor… De aceea, să ne ferim de toate modernismele cele fără de rânduială dumnezeiască, cele ce sunt uneltele cu care potrivnicii sapă la temeliile Bisericii Ortodoxe pentru a o surpa; să nu ne încredem în cuvintele celor ce nu se limitează a propovădui Ortodoxia cea predanisită de către Sfintele Soboare şi de către Sfinţii PreaCuvioşi Părinţi ai Ortodoxiei. Biserica nu este cea zidită din pietre, Biserica adevărată este cea alcătuită din sufletele dreptslăvitorilor creştini, care întru toate se supun rânduielilor dumnezeieşti predate prin de Dumnezeu purtătorii, Sfinţii Părinţi. Chiar şi de vor stăpâni potrivnicii clădirile şi locaşurile, Nu a lor este Biserica Ortodoxă şi nu ei o mărturisesc, ci cei ce se ţin de rânduială, chiar şi de vor fi nevoiţi a se ruga în puţine Bisericici, ori prin paraclise zidite în casele credincioşilor, de vor fi prigoniţi. De aceea vin ereticii şi potrivnicii printre ortodocşi, dându-le lor tot felul de poveţe răstălmăcite şi lipsite de adevăr, dar după mintea omenească uşor de amăgit pe cei slabi în credinţă. De aceste învăţături ferindu-ne, de cunouna biruinţei învrednicindu-ne, apărători ai Bisericii Ortodoxe ne facem, iar Mântuitorul se va bucura de noi, şi noi împreună cu Dânsul; căci Biserica este Trupul Său, iar credincioşii dreptslăvitori sunt mădulare sănătoare ale Bisericii. Deci, cu luare aminte să ne ferim de căderea în păcat, pentru a ne feri de osânda iadului, în toate zilele slavoslovindu-L pe Dumnezeu şi pentru toate mulţumindu-i neâncetat întru rugăciunile noastre, cu smerenie şi simplitate.

(Sfaturi Duhovnicesti: punctul 8, in varianta a II-a)
de ierom. V.