Draga Alexandra, sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru darul credintei pe care ti l-a daruit, fiind ca nu de la tine este credinta pe care o ai si nu datorita vreunui merit de-al tau. Eu cred ca acum Dumnezeu vrea sa vada daca samanta credintei a ajuns intr-un loc fertil, adica daca nu cumva te manii cand parintii tai te agaseaza pe tema credintei, daca nu cumva incerci sa-i convingi sa devina credinciosi erijandu-te intr-un soi de invatator fara ca ei sa te intrebe ceva din dorinta sincera de a afla, daca nu cumva ii judeci privindu-i de sus comparand credinta ta cu necredinta lor, daca nu cumva ii vei parasi considerandu-i periculosi pentru mantuirea ta si uitand in felul acesta ca Dumnezeu a venit in lume pentru cei nedrepti nu pentru cei drepti, daca nu cumva vei incepe sa minti pentru ca pasami-te sa-ti ascunzi credinta acesta fiind inceputul practicarii minciunii care cu timpul se va diversifica, precum si altele pe care numai Dumnezeu le stie.
Asadar, draga Alexandra, te sfatuiesc sa fii inteleapta, echilibrata, rabdatoare, iubitoare, asa cum bine te-au sfatuit toti cei care au postat pe topicul tau. Credinta nu este violenta. Sper sa dai raspunsuri bune la toate incercarile prin care treci. Intreaba-L pe Dumnezeu, direct sau prin duhovnic, cum e mai bine sa procedezi si vei afla, prin cuvintul duhovnicului sau direct in inima ta.
|