[cristiboss56]

Am sa redau in cele ce urmeaza, o scurta povestioara din carte "A iubi inseamna a ierta" scrisa de Savatie Bastovoi : In Pustia Egiptului se nevoiau doi calugari, care vreme de 20 de ani nu s-au certat niciodata, pentru ca in toate ascultau unul de celalt. Odat, unul dintre ei a zis : "frate, hai sa ne certam si noi macar o data, asa cum se cearta toata lumea ". "Dar cum"-a intrebat celalalt. "Uite, punem o caramida in mijloc si eu zic ca e a mea, iar tu zici ca e a ta". "Bine"-a zis fratele. Si au inceput sa mute caramida de la unul la altul. Dar de indata cel de al doilea a zis: "E a mea! ", primul a zis : "Bine, daca e a ta , ia-o". Si asa n-au mai reusit cei doi frati sa se certe. Cel care este atent sa nu-si implineasca voia, ci sa caute la necesitatile, durerile, si bucuriile aproapelui, ajunge la smerenie. Smerenia nu se vede pe sine si nu judeca faptele celorlalti, ceea ce este izvorul linistii si al pacii fericite. Parintii egipteni aveau convingerea ca, pana nu ramane omul singur cu Dumnezeu- adica sa nu se mai intereseze de faptele celorlalti- , nu poate avea liniste.Sfintii Parinti ne recomanda sa dam sfaturi si sa ne expunem parerea fata de anumite lucruri numai in cazul in care suntem intrebati. Asa ne spune si Inteleptul Solomon : " Cel ce raspunde la vorba inainte de a o fi ascultat este nebun si incurcat la minte" (Pilde 18, 13). Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr o haina. In aceasta identificare ne descoperim unii pe altii in Hristos. Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut sa zica "Nu mai traiesc eu, ci Hristos in mine".