Pe cerul plin de stele nori negri se aștern
Întunecând deodată al nopții far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Și-n pacea nopții negre, vuind s-aude vântul.
Mai fi-vor pentru mine vrodată nopți cu lună?
Furtună e afară și-n pieptul meu ─ furtună.
Sclipesc fulgere repezi pe ceru-ntunecat,
Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o străbat.
Și tunetul s-aude gemând în depărtare
Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare.
Bătut de vânturi, codrul pustiu și jalnic sună.
Furtună e afară și-n pieptul meu ─ furtună.
O noapte de George Toparceanu.
|