Citat:
În prealabil postat de veilur
Oricum, personal, stau si ma gandesc asa ca idee...atata timp cat eu ma duc la biserica atunci cand simt nevoia de marturisire si imi las acolo "povara" mea in fata preotului, care nu este decat un martor la randul lui in fata lui Hristos pentru cele spovedite, nu cred ca mai are rost sa ne "stresam" in zadar pentru niste aspecte ce nu vor fi schimbate. Sa-L lasam pe Dumnezeu sa-i judece pe actualii si viitorii preoti.
|
De la ideea ca preotul nu-i decat un martor, pana la cea in care Dumnezeu ne iarta si fara preot, si fara taina spovedaniei, nu e decat un pas, foarte mic, chiar, in mintea unora.
Parerea mea e ca preotul are un rol activ de indrumare, trebuie sa fie credincios, fin cunoscator al psihologiei umane, al radacinilor pacatelor, charismatic, bun orator si cantaret. Doar o parte din acestea consider ca se poate invata.
As adauga ca uneori totul mi se pare atat de superficial, ca ma dezgusta. Ortodoxia e oficiala: se preda in scoli, ca materie, se practica in biserica drept meserie, se aleg ierarhii. Dupa toate astea, constati ca in sufletul omului ramane acel: TREBUIE, la fel de oficial. Trebuie sa fac nunta, trebuie sa botez copilul, trebuie sa merg la biserica, dar nu trebuie sa cred!! Sufletul e tocmai pregatit sa-i bata cineva la usa, sa-l intrebe daca nu vrea sa li se alature: evanghelisti, adventisti, protestanti, se gasesc. Avem nevoie de preoti care sa stie sa lupte cu asa ceva. Ca sugestie, ar fi exemplul personal.