Rostul unui parinte sau educator nu este sa interzica copilului sa se uite la TV, ci sa-i explice ce apare pe ecran, pentru ca odata ajuns la varsta cristalizarii personalitatii copilul respectiv sa aiba deja in formare o platforma morala dupa care sa sorteze graul de neghina, sa filtreze si sa decida singur cu discernamant asupra continutului.

Interzicerea categorica, fara motivatie, nu va face altceva decat sa incurajeze copilul sa se uite pe ascuns, pentru ca la varsta aia tot ce e interzis are un farmec aparte tocmai pentru ca e interzis, irelevant fata de calitate. Si nu e valabil doar pentru TV, e valabil si pentru altele.

Ca parinte, daca educatorii mi-ar lasa copilul sa se tampeasca in fata televizorului ore in sir as contracta serviciile altei gradinite. Sau l-as tine acasa, unde pot sa-l supraveghez indeaproape.