[mariamargareta]

…………………………………..
1. VASINEC, dacă tu erai de fapt “mariann” , atunci şi “Deut.12,16” era de fapt “Ieş.12,16”. Simple erori de transcriere, care i se pot întâmpla oricui.
2. Dacă Pentateuhul ţi se pare (citez) “atât de important”, iar porunca a patra infailibilă, de ce Iisus nu o enumeră printre celelalte? Dacă era atât de importantă, ar fi început enumerarea poruncilor cu ea. Sau, măcar nu ar fi omis-o. Dar El zice aşa:

“Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”(Mat. 19: 18-19)

“Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.”(Marcu 10:19)

“Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.”(Luca 18:20)

3. Ce înţelegi prin cuvintele “Iisus dezlega sâmbăta”? Mă refer la următorul citat:

“Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5,18)

4. Ca o curiozitate: adventiştii dezleagă şi ei sâmbăta, aşa cum făcea (într-un mod scandalos de sistematic, pentru iudei) Hristos? Dacă n-o dezleagă, oare nu s-au despărţit de Hristos? Dacă da, atunci cum o dezleagă?

5. D-ta lansezi o teorie interesantă, dar care îţi va fi ca un laţ în care vei cădea singur. Zici aşa:

“…legile si legamintele specifice numai poporului evreu, nu mai trebuiesc tinute. Exista o metoda simpla cu care putem vedea ce este si ce nu este specific poporului evreu: daca ceva exista inainte de aparitia poporului evreu si exista si in Noul Testament, inseamna ca trebuie tinut.”
Acum vin şi te întreb: D-ta respecţi tăierea împrejur? Te-ai tăiat împrejur? Dacă nu, trebuie s-o faci de îndată. Să nu zici că tăierea împrejur este doar de la Moise încoace, deci este “specifică poporului evreu”. Căci iată ce spune Biblia:

“De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om.”(Ioan 7:22)
Deci, dacă tăierea împrejur e de la părinţi, şi nu de la Moise, înseamnă că e o lege universală pe care o cere Pentateuhul pentru toţi. Iar dacă Pentateuhul ţi se pare (citez din nou ) “atât de important” atunci grăbeşte de-l împlineşte întocmai. Taie-te împrejur, dacă n-ai făcut-o până acum. Poţi s-o faci şi într-o zi de sâmbătă, fireşte, pentru că, sâmbăta cică e cu dezlegare la tăierea împrejur.
Să nu vii cu argumentul că în Noul Testament nu mai este tăiere împrejur. Pentru unii este, pentru alţii nu este. Iată câţiva creştini pentru care este: Aristarh, Marcu, Iustus:

“Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba – în privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l. Asemenea şi Iisus, cel ce se numeşte Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceştia au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mângâiere.”(Col. 4:10-11)
Pavel propovăduia celor netăiaţi împrejur, iar Petru celor tăiaţi împrejur:
“…mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,…” (Gal. 2:7)

Căci după cum păzind tăierea împrejur vei fi obligat să păzeşti toată Legea (vezi Gal.5:3), tot aşa şi tu, care voieşti să împlineşti şi ce a fost dezlegat din Lege, adică ţinerea sâmbetei, va trebui să primeşti tăierea împrejur. Deşi,
“…în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire….” (Gal. 5,6)

6. Şi creştinii ortodocşi recunosc faptul că ziua sâmbetei este “binecuvântată şi sfinţită” şi “zi de odihnă” şi de aceea o cinstesc în biserici cu liturghii în care pun accentul pe cinstirea adusă odihnei celor adormiţi. Dar ei mai recunosc şi ziua Domnului, duminica, tot ca “binecuvântată şi sfinţită” prin Învierea Domnului, şi o cinstesc în biserici cu liturghii în care pun accentul pe cinstirea adusă celor înviaţi, dintre care cel dinâi este Domnul nostru Iisus Hristos.

7. Dacă Legea cea nouă o înlocuieşte pe cea veche, plinind-o, atunci nimeni nu poate să-i judece pe cei care nu mai observă asăzi cu stricteţe pe cele dezlegate: nu mai împart mâncărurile în “curate şi “necurate”, nu mai ţin sărbătorile iudaice, nu se mai orientează după lună şi după stele în tot ceea ce fac, şi nu mai ţin sabaturile evreieşti:
“Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete…”(Col.2:16)
Dar pentru unii acest verset nu este nici pe departe literă de Evanghelie. Ei consideră să-i judece aspru (dar după mintea lor) pe cei care de 2000 de ani încoace nu mai ţin sâmbetele, dar despre care Hristos a spus: “…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”(Mat. 28:20)
Oare s-a despărţit Hristos de creştini până în veacul al XIX – lea, când au apărut adventiştii pe pământ ca să restaureze în biserică instituţia sabatului?

Maria Margareta
…………………………………..