Obiceiul in sine nu dauneaza credintei. E nociv fata de ortodoxie atunci cand i se da aceeasi credibilitate.

In Baltagul doamna Lipan se duce la popa si apoi la vrajitoare inainte sa plece in cautarea barbatului ei, asa cum taranul despre care vorbeam dadea aceeasi valoare de adevar Bibliei si legendei lui Craciun. Aici cred eu ca e buba, in momentul in care misticismul, credinta in superstitii sunt echivalate cu religia crestina: fata de la tara nu pune busuioc sub perna doar ca sa pastreze traditia, ci chiar chiar crede ca-si va vedea viitorul sot in vis.

Ori, la urma urmei, nu exista superstitii si superstitii inofensive, din punctul de vedere al ortodoxiei.